Insula sentimentelor

Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele > si Valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, > Intelepciunea si ca toti ceilalti, Iubirea. Intr-o zi > sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se > scufunde, si isi pregatira navele si plecara. Doar > Iubirea ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu > pe punctul sa se scufunde, Iubirea decise sa ceara > ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca > luxoasa si Iubirea ii zise: “Bogatie, ma poti lua cu > tine?” “Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in > barca mea si nu am loc pentru tine.” Iubirea atunci se > hotara sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea > pe-acolo intr-o superba nava, “Orgoliu, te rog, ma > poti lua cu tine?”, „Nu te pot ajuta, Iubire-o” > raspunse Orgoliul, “aici e totul perfect, mi-ai putea > strica nava.” Atunci Iubirea intreba Tristetea, care > trecea pe langa el ”Tristete, te rog, lasa-ma sa vin > cu tine. ”Oh Iubire” raspunse Tristeţea, ”sunt atat de > trista incat trebuie sa stau singura”. Chiar si Buna > Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de > multumit incat nu auzi ca il striga. Dintr-o data o > voce spuse: ”Vino Iubire, te iau cu mine” Era un > batran cel care vorbise. Iubirea se simţi atat de > recunoscătoare si plina de bucurie incat uita sa il > intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira pe tarm, > batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii > datora si intreba Cunoasterea: ”Cunoastere, imi poti > spune cine m-a ajutat? ” ”Era Timpul” raspunse > Cunoasterea. ”Timpul?” se intreba Iubirea, ”Dar de ce > tocmai Timp m-a ajutat?” Cunoaaterea, plina de > intelepciune, ii raspunse: ”Pentru ca numai Timpul e > capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in > viata”.