„Modestia” bunului rabin

Un rabin bătrân zăcea bolnav în pat, iar discipolii săi discutau în şoaptă la căpătâiul său. Aceştia vorbeau despre virtuţile incontestabile ale rabinului. „ De pe vremea regelui Solomon nu a mai existat nici un alt înţelept ca el”, spuse unul dintre ei. „Şi credinţa lui! E la fel de mare ca a părintelui nostru Avraam!”, adăugă altul. „Răbdarea lui e fără îndoială ca cea a lui Iov”, declară al treilea. „Numai Moise mai avea o părtăşie atât de intimă cu Dumnezeu”, concluzionă al patrulea. Rabinul părea neliniştit. După ce discipolii săi au plecat, soţia lui îl întrebă: „I-ai auzit cum te lăudau?” „Da”, răspunse rabinul. „Atunci de ce eşti atât de agitat?”, întrebă soţia. „Modestia mea”, protestă rabinul. „Nimeni nu a vorbit despre modestia mea!'' Anthony de Mello