Omul cu două nume… Fapte 4:36,57

Un bărbat din Biserica primară se chema Iosif, de origine era din Cipru, de profesie Levit. Înafară de numele care i l-au dat părinţii, Iosif a fost numit de apostoli Barnaba, adică fiul mângâierii. El era un bărbat cu două nume. Primul nume l-a primit prin intrarea sa în lume, iar al doilea l-a dobândit prin caracterul pe care îl avea. Cum a reacţionat Barnaba ca fiu a mângâierii? Barnaba era omul care: 1. Aducea ceea ce avea mai bun (Fapt4:37) Barnaba, fiul mângâierii, sau a mângâia înseamnă a fii atent la ceilalţi. 2. Asculta (Fapte 9:27) Când nimeni nu îl mai asculta pe Saul, Barnaba şi-a făcut timp să îi asculte mărturia şi mai apoi să o prezinte ucenicilor. A mângâia presupune a avea timp pentru a-i asculta pe ceilalţi. 3. Acorda încredere celor ce au eşuat (Fapte 15:37-39) Barnaba şi Pavel după o misiune de aproximativ 2000 km realizată în aprox. 14 ani au ajuns la concluzia că nu mai pot merge împreună. Motivul a constat în faptul că Pavel a considerat că Marcu, fostul lor ucenic (care i-a părăsit în Pamfilia) nu mai poate merge cu ei. Barnaba însă e de altă părere. El ştie să îi acorde încredere arătându-i că poate reintra în misiune. Aşa se face că mai apoi acest Marcu a fost de folos chiar şi apostolului Pavel (Col. 4:10).