DOMNILOR, ESTE ACESTA SEMNUL SFÂRŞITULUI? (ESTE ACESTA SEMNUL TIMPULUI SFÂRŞITULUI, DOMNULE?) (DOMNILOR, ESTE ACESTA SEMNUL?)

                                                     WILLIAM MARRION BRANHAM

                         30 Decembrie 1962 - Jeffersonville, Indiana, U.S.A.

  1. Îţi mulţumesc foarte mult, frate Neville. Bună seara, prietenii mei scumpi. Sunt foarte bucuros să fiu din nou aici în seara aceasta în slujba Domnului, Dumnezeului nostru. [Fratele Neville vorbeşte la microfon, “Acesta este cel conectat, aici.”]  Acesta este acela? Acesta este. Oh, da, este frumos. V-am ţinut prea mult în această dimineaţă [Fratele Branham a predicat dimineaţa Mesajul intitulat “Absolutul.”] încât simt că ar trebui să fiu foarte rapid în această seară. Doamne, cât a fost de greu, să staţi în picioare şi este tot  aşa de rău în seara aceasta. Astfel, nu va dura prea mult până vom avea ceva loc pentru voi, vedeţi, imediat ce biserica se completează.

  2. Nu, dar nu ne planificăm să stăm prea mult în seara aceasta. Dar mâine seară noi intenţionăm să stăm puţin timp. Mâine seară, dacă cineva dintre voi poate intra mâine seară, păi, noi aşteptăm să avem un timp mare în Domnul. Acolo vor fi câţiva oameni buni aici mâine seară. Noi, fiecare vom avea un timp … [Fratele fratelui Branham, Edgar Branham, zice: “Oh, dragă, aşteaptă! Eu am avut o întrebare pentru tine. Am uitat să-ţi spun. Dar, mulţi oameni de aici au zis că tu întotdeauna te grăbeşti să ieşi din serviciu. Dar mâine poţi avea tot timpul cât vrei, de la şapte la doisprezece, dacă vrei să-l iei. Acum, aceea este ce mi-a cerut adunarea de aici să-ţi cer. Astfel acum să le explici, dacă nu crezi astfel.”] Vom servi împărtăşirea mâine seară. Eu sunt sigur că vouă v-ar place să aveţi să fiţi în aceea. Când restul din ei sar, şi strigă şi ţipă şi beau şi aşa mai departe, noi ne vom apleca cu reverenţă înaintea lui Dumnezeu şi să luăm împărtăşirea şi să începem anul cu cererea noastră, inimile spre Dumnezeu, în dedicare către El.

  3. Şi vor exista câţiva vorbitori minunaţi aici mâine noapte, destul de sigur. Există câţiva buni … un frate din Georgia este aici sus, fratele Palmer, un vorbitor minunat. Fratele Junior Jackson va fi aici mâine seară, fratele Beeler, fratele Neville. Oh, Doamne, Doamne, doar înainte şi înainte, oameni buni ai lui Dumnezeu care vor fi aici. Fratele Willard Collins şi toţi din ei ne-au dat aşa mesaje mari şi poate ceilalţi vor apărea aici, astfel vom aştepta un timp grozav mâine noapte.

  4. Acum, soţia mea a zis: “Să nu spui asta.” Dar trebuie să spun  aceasta oricum. Îmi pare rău că am zis “Imperiu,” [“Empire” în engleză.] azi dimineaţă în loc de “Arbitru.” [“Umpire” înseamnă arbitru. Adunarea şi fratele Branham râd.] Billy, stând acolo în spate, a zis: “Acolo se duce el.”

  5. Am zis: “Imperiu, el trebuie să aibe un imperiu.” Am vrut să spun, un arbitru. Păi eu sunt cum s-a zis despre olandez, ştiţi, “Să nu mă luaţi pentru ceea ce zic, ci ceea ce vreau să zic.” De aceea am zis: “Cred că ei mă înţeleg, după toţi anii aceştia.” Ştiţi, aceasta este cam - acum sunt treizeci de ani de când am fost în spatele acestui amvon de aici. Treizeci de ani în acest tabernacol! Voi ar trebui să mă cunoaşteţi după atât timp, nu-i aşa? Oh, vai! Educaţia mea este desigur limitată. Dar eu nu pot vorbi, dar fac un zgomot adevărat înaintea Domnului.

  6. Şi frate, eu cred că a fost doctor Lamsa, Biblia Lamsa, care a fost în traducere, a zis … odată am vorbit şi nu am ştiut că el a fost acolo şi el a venit înapoi şi a vorbit despre Urim şi Tumim şi apoi el a vorbit despre Lumina aceea şi el a zis: “Care este problema cu oamenii aceştia de astăzi?” Şi am zis … el a zis: “Motivul că oamenii aceia, translatorii, nu pot traduce Biblia corect, că translatorii au încercat să traducă în limbajul Yiddish înalt şi Isus vorbind, vorbea în limbajul clasei de jos, doar cum vorbesc oamenii de stradă.” Şi ştiţi, există o Scriptură prin Luca, a zis: “Oamenii de jos L-au ascultat cu bucurie.” El a vorbit în limba lor. Sper că este aşa, din nou.

  7. Suntem fericiţi pentru Domnul. Acum, eu ştiu … eu le văd pe doamnele acelea stând în jur. Este destul de rău să văd bărbaţi stând în picioare, cu atât mai mult fetele şi băieţii şi doamnele şi aşa mai departe, stând în jurul pereţilor şi copilaşii. Dar, noi doar nu avem loc adecvat de şezut. Astfel, ne rugăm ca, data următoare să avem adunări, după săptămâna aceasta, după acest timp … ştiţi, următorul lucru ce se ridică, din câte noi ştim, sunt aceste şapte Peceţi şi cu voia Domnului, noi vom începe cu ele chiar imediat, curând după ce se clădeşte biserica, astfel ca să putem intra aici. Noi venim pentru o rededicare. Şi poate oriunde de la una la două şi poate trei săptămâni întregi de adunarea acum, venind sus pentru Cele Şapte Peceţi. Astfel, noi aşteptăm un timp mare în Domnul, la acel timp. Tuturor oamenilor din afara oraşului, vă vom expedia cartonaşe de rugăciune şi orice lucru, să vă aducem la cunoştinţă chiar exact timpul, poate o săptămână, sau două, înainte de vreme.

  8. Contractantul, aşa cum am înţeles că a zis Billy în seara aceasta va face în a zecea zi din februarie. Ei bine, dacă a făcut-o în zece, vom începe prin cincisprezece, atunci. Astfel, chiar imediat după ce au terminat, vom începe chiar de atunci înainte.

  9. Bătrâna soră Kidd, m-a sunat, cu un timp în urmă şi ea a fost aproape în lacrimi. Ea a zis, “Frate Branham, noi am încercat din greu să pornim maşina aceea veche şi ea nu vrea să pornească. “Astfel,” a zis ea, “roagă-te ca aceasta să pornească şi eu voi veni mâine.” Şi a zis: “Mă întreb dacă voi putea afla un loc să stau?” Am zis: “Nu te îngrijora, vom avea o cameră, soră Kidd, cât de repede ajungi . . .” A zis: “Ferice de inima ta.” A zis: “ Tu şti, dacă vei avea servicii până la ora doisprezece,” a zis, “nu vreau să ies la ora doisprezece.”

  10. Voi ştiţi, ea şi fratele Kidd este de vreo optzeci şi cinci de ani fiecare şi ei sunt încă în slujbă. Ştiţi ce fac ei? Au un casetofon şi ei duc Mesajele mele şi se duc din spital în spital, din casă în casă, ascultând benzile. Acum, dacă aceea nu este, nu renunţă! Aceea nu este pensionare. Aceea este a ţine credinţa, până la capăt, murind cu o Sabie în mână. Aceea-i calea de a merge. Acela-i felul pe care vreau să-l fac.

  11. Şi apoi şi ea a zis: “Ştii, dacă voi pleca, pe autostradă, la ora doisprezece,” a zis ea “şi după doisprezece fix noaptea, încercând să ajung acasă şi toţi diavolii aceia beţi,” a zis ea, “conducând,” a zis, “aleargă în toate direcţiile, bând,” a zis, “acei demoni aleargă în jur,” a zis, “m-ar speria de moarte.” 

  12. Frate Pat, ea este un lucruşor mic vechi. Câţi o cunosc pe sora Kidd? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Ea este doar o … un lucruşor cu o arătare sfântă.

  13. Şi când … doar gândiţi-vă, cu ani înainte de a fi născut - şi eu sunt un om bătrân - ea a fost acolo sus în munţii aceia, ea şi fratele Kidd. Ea spăla, toată ziua, pe o scândură de spălat rufe, să primească cincisprezece sau douăzeci de cenţi pentru o spălare, să-l trimită undeva, în seara aceea, să predice. În minele acelea reci acolo în Kentucky, unde voi - cineva trebuia să vă însoţească cu o puşcă, să urcaţi pe deal, unde te duceai să predici. Oh, vai! Apoi, mă gândesc:

Trebuie să fiu dus acasă în cer, pe un strat de uşurinţă,

În timp ce alţii au luptat să câştige premiul şi au navigat prin mări sângeroase?

Trebuie să lupt dacă trebuie să domnesc.

Creşte-mi curajul, Doamne!

  14. Aceea este şi eu aş vrea sprijinul Lui, prin Cuvântul Lui. Aceea o vreau în seara aceasta.

  15. Acum, presupun că magnetofoanele funcţionează acum. [Cineva  zice: “Nu uita dedicarea copiilor.”] Oh, da. Îmi pare rău. O surioară a avut un copil aici, în această dimineaţă, ea a vrut să fie dedicat şi eu am spus că o vom face cu siguranţă în seara aceasta şi acum. Şi mâine seară vom avea dedicarea bebeluşilor, serviciul de vindecare, orice este posibil prin ce putem trece. Vom avea suficient timp. Astfel, dacă surioara este aici şi are micuţul ei.

  16. Şi presupun că am câţiva oameni care vin de departe şi au fost aici în această dimineaţă pentru un interviu particular şi pentru ceva. Şi ei trebuiau să se întâlnească acolo în această dimineaţă şi Billy i-a lăsat să aştepte până în seara aceasta. Şi el nu i-a putut afla nicăieri, vedeţi, în seara aceasta. Dacă eşti aici, soră, eu am fost în spate pentru puţin timp, aşteptând şi să văd dacă pot afla doamna. Acelea erau două din ele, cred eu, acelea erau la interviuri particulare de departe din ţară. Astfel, noi avem încredere, dacă vă omit, vă voi primi cât de repede pot, poate mâine seară, în timp ce intrăm.

  17. Acum, cred, aceasta este doamna, care vine, cu bebeluşul cu - cu pulover albastru? Pulover? Meda, eu nu am vrut să spun aceea, dragă, orice este aceea. Aceea arată ca o rochiţă sau ceva pulover, câţi ştiţi ce este un pulover? Păi, sigur. O bluză veche de salopetă, pentru mine. [În limba engleză, “jumper” înseamnă şi pulover şi haină de lucru, etc. -Trad.] Păi, acela este un bebeluş din Dallas. Doamne, aceea-i minunat. Frate, vrei să vii aici sus. Scuzaţi-mă. [Fratele Branham lasă microfonul şi se duce lângă amvon.]

  18. Ei bine, bine, într-un fel îmi place acea panglică mică ce o puneţi. Care este numele ei? [Tatăl răspunde: “Rebekah Lyne.”] Rebekah Lyne, L-y-n-e. Şi care este ultimul nume acum? Sayban. Rebekah Lyne Sayban. Este aceea corect? Pot să o iau? Şi care-i … vrei să renunţi la ea? Nu este ea scumpă? Rebekah Lyne Sayban. Această familie a trecut prin multe. Această doamnă mică tânără aici şi soţul ei, doar recent au fost salvaţi şi aduşi la cunoştinţa Domnului. Şi acum, în unirea lor, Dumnezeu le-a dat această Rebekah mică, frumoasă şi ei o aduc la Domnul.

  19. Acum, mulţi oameni, ei numesc infinit - botez a unui prunc, în Biserica metodistă şi multe altele şi ei îi stropesc cu apă când sunt copii. Acum, aceea este în ordine, din câte ştiu. Dar întotdeauna încerc să stau chiar cu ceea ce spune Biblia, aceea să fac. Şi în Biblie niciodată nu a fost un astfel de lucru ca botezul unui copil. Nicăieri prin istorie, până la Biserica timpurie catolică, din câte noi ştim, care a fost cu mult timp în Evanghelie… [Bebeluşul strigă: “Uauu!Uauu!”] Astfel aceea-i doar în felul cum aceasta se zice oricum. Vedeţi, voi aveţi - trebuie să aveţi interpretarea. Dar, în Biblie, ei au adus copilaşii la Isus, ca El să-i poată binecuvânta. Şi El şi-a pus mâinile peste ei şi i-a binecuvântat. Şi noi încă o continuăm. Acum să ne aplecăm capul.

  20. Tatăl nostru ceresc, această femeie tânără şi bărbat tânăr a venit în seara aceasta cu scumpa lor Rebekah care le-a fost dată, în grija lor, să o crească în ascultare de Dumnezeu şi ei o aduc în seara aceasta pentru prezentare înaintea Domnului. Şi când mama mi-a dat-o din braţele ei, apoi şi eu Ţi-o dau Ţie, pe această mică Rebekah. Dumnezeule, fii cu ea şi binecuvânteaz-o. Binecuvântează-i tatăl şi mama. Fie ca ei să trăiască toţi loiali, vieţi lungi şi dacă va fi posibil, să vadă Venirea Domnului Isus. Fie ca acest copilaş să crească în  cunoştinţa Domnului. Şi fie ca ea, dacă va fi un mâine, fie ca ea să fie un mare martor al Tău. Admite aceea, Doamne.

  21. Acum, dacă ai fi aici pe pământ, această femeie şi bărbat Ţi-ar aduce copilaşii la Tine. Dar noi, slujitorii Evangheliei, suntem reprezentanţii Tăi. Astfel, noi Îţi dăm acest copil, pentru o viaţă de slujire în Împărăţia Ta, în Numele Fiului Tău, Domnul Isus Cristos. Amin.

  22. Te binecuvântez, mică Rebekah. Ce lucru dulce. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi şi copilul, să vă dea o viaţă lungă, fericită, în serviciul lui Dumnezeu.

  23. Nu ştiu dacă sunt suficient de tare, sau nu. Acesta este tot băiat. Care-i numele lui? [Mama zice, “Stanley Victor Cleveland.”] Stanley… [“Stanley.”] Stanley Victor …[“Cleveland.”] Cleveland. Cleveland. [“Cleveland.”] Cleveland. Micuţul Stanley, ce nume frumos. Oh, ce băieţel frumos! Eu cred … aveţi un băiat frumos. El este în regulă. Noi nu practicăm aceasta, noi doar facem aceasta, ştiţi. Nu există nimic formal referitor la aceea. El este un ins foarte drăgălaş. Eu i-am uitat prenumele. Nu cred că am să-l pronunţ corect. [“Cleveland.”] Cleveland. În ordine. Să ne aplecăm capetele acum.

  24. Tată Ceresc, acest cuplu aduce acest bebeluş, pe micul Stanley Cleveland, să fie dedicat Domnului Isus. Şi aşa cum pastorul de aici al bisericii şi eu stau împreună în unitate în lucrările Domnului, îţi dăm acest copil pentru o viaţă de slujire. Tu l-ai dat mamei şi tatălui şi acum ei mi l-au dat mie, în braţele mele şi eu îl pun din braţele mele în ale Tale. Dumnezeule, binecuvântează-l pe tatăl şi mama lui. Binecuvântează băieţelul şi fie ca toţi să trăiască vieţi lungi, fericite pentru slujirea Ta. Fie ca acest copil să fie crescut în ascultare de Dumnezeu, să-L slujească, să se teamă de El, să-L iubească, toate zilele vieţii lui.  Acum, ei  Ţi-au  adus  copiii, ca Tu să-i binecuvântezi şi noi cu mâinile noastre peste copil, binecuvântează-l în Numele Domnului. Şi fie ca el să trăiască o viaţă lungă, fericită, cu sănătate şi putere, în slujirea Ta. În Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, micuţule Stanley. Tu ai un băiat frumos acolo.

  25. Acum, eu voi cere doar un favor mic, pentru - celor mici şi la adolescenţi. Şi eu ştiu că este greu. Voi nu puteţi sta încă foarte mult, deoarece picioarele voastre au contracţii musculare. Dar mă apropiu de ceva în seara aceasta de care nu m-am apropiat niciodată înainte. Şi există ceva despre care voi vorbi, la care nu m-am gândit să vorbesc despre un astfel de lucru.

   26. Acela-i motivul că, în această dimineaţă, nu am vrut să pun timpul acela înaintea Mesajului şi niciodată nu am vorbit despre absolutul meu şi nu cred că voi vorbi cândva. Sper că niciodată nu voi vorbi. El este foarte minunat!

  27. Dar, în seara aceasta, voi vorbi despre ceva ce nu ştiu. Şi acum, acela este un lucru mare, pentru un predicator să zică, că el va vorbi despre ceva ce nu ştie. Dar mă aventurez, din câte ştiu mai bine, la - ca această biserică să poată înţelege. Şi nu aş vrea, în nici un fel, să reţin ceva de la voi, ceea ce este profitabil.

  28. Şi apoi, această bandă … eu presupun că băieţii fac banda. Şi dacă se întâmplă să luaţi banda, oricine ascultă banda, amintiţi-vă, dacă ceva vă nedumereşte, să nu o spuneţi numai dacă este pe bandă. Nu spuneţi nimic contrar la ceea ce este pe bandă.

  29. Foarte mulţi scriu, despre “Sămânţa Şarpelui” şi ei spun că am zis cutare şi cutare. Eu mă duc să iau benzile, să le pun din nou. Eu nu am spus-o în acel fel. Vedeţi, oamenii judecă greşit lucrurile.

  30. Ştiţi, Isus, odată după învierea Lui, s-a plimbat pe mal, cu apostolii şi Ioan se odihnea la sânul Lui. Şi ei au zis: “Ce se va întâmpla cu omul acesta?”

  31. Isus a zis: “Ce treabă ai dacă el rămâne până voi veni?” “Şi s-a făcut o zicală, că, “Ioan va trăi până când va veni Isus.” Şi Scriptura zice: “Totuşi, El niciodată nu a zis-o în acel fel.” Vedeţi, El niciodată nu a zis-o. El doar a zis: “Ce-ţi pasă dacă el rămâne până voi veni Eu?” El nu a zis că va rămâne. Dar, vedeţi, înţelegerea greşită, aceea este foarte uşoară.

  32. Şi acum, aceea este - aceea nu este că eu condamn pe cineva pentru că o face, pentru că şi eu o fac, eu însumi. Şi toţi oameni fac aceasta. Dacă apostolii, care au umblat cu Domnul nostru,
L-au înţeles greşit. Şi ei niciodată nu L-au înţeles clar … chiar la urmă, au zis: “Iată, acum noi înţelegem. Acum noi credem. Şi noi suntem siguri că nimeni nu trebuie să-Ţi spună ceva, pentru că Tu cunoşti toate lucrurile.”

  33. Şi Isus a zis: “ Voi credeţi acum?” Vedeţi? “După tot timpul acela, în final … a ajuns aceasta în final la voi, vedeţi? Ca voi să credeţi.”

  34. Şi aceea este doar uman. Şi toţi suntem umani, astfel noi vom înţelege greşit. Dar dacă puţin vă pune la încurcătură, ascultaţi banda din nou. Ascultaţi atenţi atunci. Acum, sunt sigur că Duhul Sfânt v-o va descoperi.

  35. Atunci, copilaşilor, dacă vă veţi ţine “Amin-urile” voastre, copilaşilor. Doar aşteptaţi puţin, deoarece eu vreau ca aceasta să fie prinsă, deoarece mulţi nu vor avea banda. Astfel, aş vrea ca voi să fiţi siguri că aţi reţinut-o. Şi să ne apropiem de aceea, că, să zic vreo treizeci şi cinci de minute, sau patruzeci, chiar aşa de reverenţi să ştim cum să facem, aceasta pentru că, acesta este un timp uimitor pentru mine. Acela este unde s-a întâmplat ceva, când nu am ştiut ce să fac. Vedeţi? Şi eu stau în cea mai îngrozitoare strâmtorare ce am stat cândva, din zilele slujbei mele, din câte ştiu. Astfel, să ne aplecăm capetele acum, înainte de a ne apropia de Cuvânt.

  36. Tată Ceresc, atunci, cu un timp în urmă, am predicat despre subiectul, “Presupunere.” Şi presupunerea este “a te aventura fără autoritate.” Şi poate, în seara aceasta, Doamne, am luat asupra mea să interpretez ceva oamenilor, fără să am o viziune despre aceea. De aceea, Doamne, verifică-mă, unde trebuie verificate punctele, închide-mi gura, Doamne. Tu ai închis gura leilor, în groapa cu Daniel, ca să nu-l vatăme, Doamne. Mă rog, ca, dacă încerc să interpretez ceva greşit, Tu încă ai putere să închizi o gură. Dar, dacă acela este adevărul, atunci, Doamne, binecuvân-tează aceasta şi trimite aceasta înainte. Şi Tu şti condiţiile şi ce se apropie. Şi de aceea vin, chiar în acest ultim moment, la amvon, să încerc să interpretez aceste lucruri. Mă rog ca Tu să ne ajuţi.

  37. Binecuvântează această bisericuţă. Acest grup care vine sub acoperiş, care călătoreşte pe aici cu noi în oraş, venind din multe state. Oh, când umbrele serii cad, noi suntem foarte bucuroşi că avem un loc unde să venim. Când lumea este foarte confuză şi nu ştie unde stau, noi suntem bucuroşi, că, “Numele Domnului este un turn puternic, şi cel neprihănit fuge în El şi este salvat.” Doar nu aşa multe cuvinte, ci o descoperire…

  38. Astfel, ne rugăm, Tată, în timp ce luminile serii vor veni, în timp ce apune soarele. Şi credem că acela este timpul în care trăim, la apusul soarelui. Şi noi îţi mulţumim foarte solemn, Doamne, din toată inima noastră, pentru lucrurile ce le-ai făcut pentru noi. Şi Doamne, prin epoci, îţi mulţumesc că ai lăsat viziunile ce le-ai dat, fiecare din ele chiar perfect şi fiecare interpretare a viselor au fost în acel fel. Astfel, ştim că acela poţi fi numai Tu, Doamne, că suntem muritori, toţi născuţi în păcat şi nu există nici un lucru bun în noi. Dar, mă gândesc că Tu poţi lua un astfel de lucru, ca o fiinţă umană şi să o speli cu apa Cuvântului şi prin Sângele lui Cristos şi întinde-Ţi mâna în aşa fel, până când persoana nu va mai folosi gândirea proprie, ci să lase gândirea lui Cristos, care cunoaşte toate lucrurile, lasă ca acesta să vină să vorbească şi să folosească un tabernacol. Îţi mulţumesc, Tată.

  39. Acum, binecuvântăm Numele Tău cel Sfânt. Şi binecuvântăm acest grup mic, în seara aceasta, în Numele Tău. Binecuvântăm pastorul, fratele Neville, slujitorul cutezător al lui Dumnezeu. Binecuvântăm diaconii, oamenii de încredere şi fiecare membru al Trupului lui Cristos, de aici şi din jurul lumii, în Numele Domnului Isus.

  40. Oh, în timp ce vedem această umbră întunecată, teribilă căzând peste faţa creştinismului, ştim că timpul se apropie. Va fi o răpire şi Biserica va fi ridicată. Doamne, lasă-ne să mărşăluim înainte, privind la Autorul şi Încheietorul, Cristos. Admite aceea, Doamne. Şi aşa cum ne mişcăm înainte acum, în Numele Domnului Isus, să preluăm aceste lucruri ce au fost puse pe inimile noastre, ne rugăm ca Tu să fii cu noi să ne ajuţi. Şi primeşte slavă din aceea, Doamne, căci ne predăm Ţie, cu Cuvântul Tău, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

  41. Acum, dacă aveţi un creion şi o hârtie, mi-ar place să scrieţi câteva lucruri, sau ceva ce doriţi. Doar pregătiţi-le. Şi apoi, pe bandă, la fel, dacă doriţi să notaţi Scripturile oricând deoarece eu cred că Scripturile contează.

   42. Acum, vrem să citim un text în seara aceasta, sau să citim o Scriptură, din cartea Apocalipsei lui Isus Cristos. Şi eu cred că aceasta este Descoperirea lui Isus Cristos cum scrie în carte. Şi orice altă descoperire care va fi contrară acestei descoperiri, va fi greşită. Eu cred că vom cita aceasta din nou. Şi orice descoperire care nu se va potrivi cu această descoperire, să aducă această descoperire în lumină, este descoperire greşită. Aceea trebuie să fie Scripturală.

  43. Acum, în al 10-lea capitol din cartea “Apocalipsa lui Isus Cristos,” aş dori să citesc primele versete, primele şapte versete, 1 la 7.  Ascultaţi  atenţi  acum şi rugaţi-vă pentru  mine.

Şi am văzut un alt înger puternic coborând din cer, îmbrăcat cu un nor. Şi deasupra capului lui era un curcubeu. Şi faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca stâlpii de foc.

Şi avea în mână o carte deschisă. Şi şi-a pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ

şi a strigat cu glas tare, ca un leu care răcneşte. Şi când a strigat, şapte tunete şi-au făcut auzite glasurile lor.

Şi când cele şapte tunete s-au făcut auzite, eram gata să scriu. Şi am auzit un glas din cer zicându-mi: “Pecetluieşte lucrurile ce le-au rostit cele şapte tunete, şi nu le scrie.”

Şi îngerul ce l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâinile spre cer,

şi a jurat pe Cel ce trăieşte în veci de veci, care a creat cerurile şi lucrurile care sunt pe el şi pământul şi lucrurile de pe el şi marea şi lucrurile care sunt  în ele, că nu va mai fi timp,

ci în zilele glasului îngerului al şaptelea, când va începe să sune, taina lui Dumnezeu se va sfârşi, aşa cum a declarat-o slujitorilor săi profeţii.

  44. Şi textul meu, dacă ar trebui să-l numesc, în seara aceasta, este acesta: “Este acesta semnul sfârşitului, domnilor?”

  45. Noi toţi ştim că trăim într-un timp glorios pentru biserică, dar un timp îngrozitor pentru necredincios. Şi noi trăim într-unul dintre cele mai periculoase timpuri dintre toate, tot ceea ce a fost, de când a început lumea. Nici un profet, nici apostol, niciodată, în nici un timp, nu a trăit într-un astfel de timp cum trăim noi acum. Acesta este sfârşitul.

  46. Acesta este scris în ceruri. Acesta este scris peste faţa pământului. Acesta este scris în fiecare ziar. Acesta este sfârşitul, dacă puteţi citi scrisul de mână. Profeţii au trăit în timpul când scrisul de mână era pe perete pentru acel timp. Toate naţiunile, pământul, orice lucru, timpul este la sfârşit. Astfel, noi trebuie să cercetăm Scripturile, să aflăm ora în care trăim.

   47. Întotdeauna, un adevărat profet al lui Dumnezeu va merge la Scripturi. De aceea el este absolut, că va fi în acel fel. În Vechiul Testament, când profeţi au zis ceva, acolo întotdeauna, a fost un profet cu Cuvântul, care a stat cu Cuvântul. El l-a urmărit pe Dumnezeu prin viziuni. Şi dacă viziunea lui era contrară cu Cuvântul, atunci viziunea lui era greşită. Aceea este calea lui Dumnezeu de a ajunge Cuvântul Lui la poporul Lui. Mă puteţi auzi, acolo în spate, bine? [Fratele Branham face pauză.]

  48. Eu doar abia ştiu de unde să încep. Acum, a fost un mare privilegiu pentru mine, să ştiu că acest tabernacol a fost prima biserică a mea. Acela este un lucru glorios. Şi niciodată nu voi uita, chiar dacă eu … Isus va zăbovi şi voi ajunge să fiu de sute de ani. Îmi amintesc de ziua când am pus piatra unghiulară acolo în colţ şi viziunea ce mi-a dat-o El în dimineaţa aceea, despre acest tabernacol. Şi toţi vă amintiţi asta. Aceea este scrisă în cărţi. Şi aceea s-a împlinit absolut, la literă, nici un pic lipsă.

  49. Şi acum, eu nu cred că există ceva despre ce a vorbit El, în toţi anii aceştia ai vieţii mele, despre care am vorbit oamenilor, fără să se întâmple. Şi mulţi oameni au venit cu vise, pe care El m-a lăsat, prin harul Lui, să le interpretez pentru oameni. Şi mulţi au venit cu vise şi cu probleme pe care eu nu am fost în stare să le interpretez.

  50. Dar nu am încercat să prezint oamenilor o şmecherie care are toate răspunsurile. Am încercat să fiu cinstit şi să vă spun care era adevărul şi vă pot spune numai ceea ce mi-a spus El. Şi apoi în timp ce venea la mine, după aceea v-o puteam spune.

  51. Şi aş vrea să vă avertizez. În această zi în care trăim, există mulţi … nu spun ceva împotriva oamenilor. Dar când vedeţi o persoană care are răspunsul la orice lucru, aceea este contrară Cuvântului.

   52. Isus a zis: “Au existat mulţi leproşi în zilele lui Ilie, dar numai unul a fost vindecat.” În mulţi ani, cei optzeci sau mai mult, cât a trăit Ilie şi un singur lepros să fie vindecat? Multe văduve în zilele lui Elisei, dar el a fost trimis numai la una. Şi noi aflăm că există multe lucruri pe care le face Dumnezeu şi pe care nu le descopere slujitorilor Lui şi nici un slujitor nu este mai mare decât Domnul lui. Şi apoi, Dumnezeu nu-Şi va împărţi slava cu nimeni. El este Dumnezeu. Şi când un slujitor vine într-un loc când încearcă să ia locul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îi ia viaţa şi-l mută undeva, sau ceva. Noi trebuie să ne amintim aceea.

  53. Acum, în viziunile acelea şi interpretările … eu nu pot să spun interpretarea unui vis până când îl văd exact, prin viziune, ceea ce a fost visul. Şi mulţi dintre voi ştiţi că mi-aţi spus visul şi nici nu l-aţi spus tot. Şi când am văzut visul care a venit din nou la mine, m-am întors şi v-am spus că a rămas mult din acela ne spus şi apoi v-am spus ceea ce aţi lăsat ne spus din el. Voi ştiţi că aceea este corect. Dacă este corect, spuneţi: “Amin.” [Adunarea răspunde: “Amin.”] Lucrurile ce nu mi le-aţi spus. De aceea, vedeţi, dacă - cum a zis Nebucadneţar, “Dacă nu îmi poţi spune ce am visat, atunci de unde voi şti că am primit tâlcuirea lui?”

  54. Dar toate impresiile acestea, nu trebuie să le luăm şi să zicem, “AŞA VORBEŞTE DOMNUL.” Noi nu trebuie să o facem. Noi trebuie să avem un Glas direct, un răspuns dela Dumnezeu, înainte de-a putea spune că acela este de la Dumnezeu. Nu o impresie, nu o senzaţie, nu contează cât de mult pulsează. Aţi putea spune: “Eu cred că nu ar putea fi în acest fel.” Dar când voi vorbiţi, “AŞA VORBEŞTE DOMNUL,” acela nu sunteţi voi.

  55. Priviţi la platformă. Aţi văzut-o cândva greşind? “AŞA VORBEŞTE DOMNUL” este perfect, niciodată nu a greşit. Şi atât timp cât este “AŞA VORBEŞTE DOMNUL,” acela nu poate greşi.

  56. Dar, până acum, El m-a protejat, pentru că l-am aşteptat pe El. Nu am încercat să caut popularitate sau slava goală a oamenilor. Am încercat din cât am putut mai bine să trăiesc umil şi să trăiesc felul de viaţă care cred că ar trebui să o trăiască creştinul. Şi nu am fost în stare să o fac în mine, dar El a făcut-o până în ziua de astăzi. Aşa cum zic, că El este Acela care m-a condus.

  57. Multe lucruri se pot spune astăzi, dar ar dura prea mult timp. Dar toţi sunteţi conştienţi de aceste lucruri. Şi singurul motiv pentru care am vrut să spuneţi “Amin,” cu un timp în urmă, voi oameni, ce mi-aţi spus visele, apoi voi veni să vă spun ce aţi lăsat afară, deoarece acest Mesaj se înregistrează. Oameni din toate naţiunile o vor asculta. Şi când vor auzi acel “Amin,” atunci ei ştiu că există glasuri acolo, ce stau sub slujba aceasta, care ştiu mai bine decât să greşească, sau să zică amin la ceva ce este greşit. “Amin” este “aşa să fie.” Aceea este a aproba aceasta.

  58. Acum, toată viaţa mea, de când am fost un băieţel, a existat ceva ce m-a deranjat. Şi am avut o viaţă foarte ciudată, greu de înţeles. Chiar şi soţia s-a scărpinat în cap şi a zis: “Bill, nu cred că te înţelege cineva.”

  59. Şi am zis: “Nici eu nu mă înţeleg.” Deoarece, eu m-am supus -  m-am predat lui Cristos, cu mulţi ani în urmă. El mă conduce. Eu nu încerc să înţeleg aceasta. Eu doar merg unde mă conduce El, din câte ştiu mai bine.

  60. Eu sunt mulţumitor pentru o soţie minunată şi copii, şi pentru soţia mea şi copiii care au încredere că nu le spun nimic greşit. Că, ei cred … de fiecare dată când le spuneţi ceva, ei se ţin chiar drept cu aceasta. Ei ştiu că nu le spun nimic greşit. Şi să spun unuia dintre copiii lui Dumnezeu ceva greşit atunci? Fără voie, nu, domnule. Dumnezeu vrea ca copiii Lui să fie  instruiţi corect. Şi să fim cinstiţi cu ei şi adevăraţi cu ei şi El va binecuvânta aceasta, cred eu.

  61. Acum, peste tot, prin călătorie, au existat lucruri care s-au întâmplat, care nu le-am putut înţelege. Şi unul dintre lucrurile pe care nu le pot înţelege a fost când am fost un copilaş şi viziunile acelea veneau peste mine. Şi le vedeam şi le spuneam părinţilor mei, lucrurile care au fost să se întâmpla. Ei au crezut că sunt agitat. Dar, lucrul ciudat, aceea se întâmpla chiar în felul cum o zicea acesta.Voi ziceţi: “A fost aceea înainte de convertirea ta?” Da.

  62. “Darurile şi chemările sunt fără pocăinţă,” a zis Biblia. Voi sunteţi născuţi în această lume pentru un scop. Şi nu … pocăinţa voastră nu aduce daruri, ele sunt predestinate pentru voi.

  63. Acum, în cursul drumului şi când am fost un băieţel, dorinţa mea a fost … eu nu am fost mulţumit de ţara în care am trăit. Am dorit, cumva, să merg în vest.

  64. Şi am fost operat, când am fost împuşcat, când am fost un băieţel. Şi când am venit, de sub prima anestezie, m-am gândit că sunt în chin, mergând jos. Eterul m-a scos afară. Şi am fost plecat timp de opt ore, cred eu. Ei au fost îngrijoraţi să mă readucă la conştienţă din nou. Ei au avut o operaţie mare, fără penicilină. Sânge, ambele picioare aproape împuşcate, cu o puşcă. Un prieten şi-a descărcat puşca.

  65. Şi apoi după vreo şapte luni mai târziu, am luat o altă anestezie. Şi când mi-am revenit de sub anestezia aceea, m-am gândit că stau afară în preeriile vestice. Şi o cruce mare de aur în cer şi Slava lui Dumnezeu strălucea în jos din ea. Eu stăteam acolo în acest fel.

  66. Când Lumina, care o vedeţi în poză în seara aceasta, care a fost dovedită a fi o Fiinţă supranaturală, prin cercetarea ştiinţifică. Pentru mine, aceea a fost aceeaşi Lumină care l-a doborât pe sfântul Pavel. Este aceeaşi Lumină care a condus copiii lui Israel, prin noapte. Aţi observat aici, acest Înger, El a fost îmbrăcat într-un nor. Vedeţi, El a fost un Nor ziua.

  67. Aşa cum oamenii nu au înţeles, întâi au gândit că sunt greşit, că numai eu am spus-o. Dar Duhul Sfânt din întâmplare a ascuns de instrumentele lor ştiinţifice şi oamenilor de acolo, pentru o adeverire, să-I ia poza, de câteva ori. Am zis: “Văd o persoană umbrită de moarte,” o umbră neagră peste ei.

68. Cu câteva săptămâni în urmă am fost într-un oraş. Şi când predicam, voi nu trebuia să luaţi poze, ştiţi, în timpul când se predica. Acelaşi lucru a fost când aceasta a fost pozată. Dar cineva avea un aparat. Şi am zis către o doamnă care şedea acolo, o străină. Am fost în Southern Pines. Am zis: “Acolo este o umbră peste această doamnă aşa-şi-aşa, o doamnă pe care niciodată nu am văzut-o în viaţa mea. “Tu doar vii de la doctor şi a zis că ai două cancere, câte unul la fiecare sân. Şi ei au renunţat la tine. Tu eşti umbrită cu o aureolă  neagră, de moarte.”

  69. Şi ceva a zis unei surori care şedea alături, care avea un aparat de făcut poze cu bliţz, a zis: “Fă-i poza.” Şi ea nu a vrut să o facă. Totuşi, “Ia poza” şi ea încă a refuzat. Şi apoi din nou a venit, şi ea a prins poza şi a făcut poza. Şi acolo este aceea, ştiinţific. Aceea este pe planşetă, o umbră neagră.

  70. Apoi, când femeia a crezut şi s-a făcut rugăciunea, s-a făcut o poză chiar în spatele ei, clară. Am zis: “Umbra s-a dus.” Vedeţi? Doamna trăieşte, prin harul lui Dumnezeu.

  71. Vedeţi ce vreau să spun? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Dacă le veţi spune adevărul. . .vei fi de râs pentru o vreme, poate sunteţi înţeleşi greşit pentru un timp, dar, Dumnezeu o va dovedi, căci acela este adevărul, dacă veţi sta cu aceasta. Doar ţineţi-o înainte. Poate dura ani, dar, ca Abraham şi ceilalţi, dar El întotdeauna face ca aceasta să fie adevărat.

  72. Când acel Înger de acolo … şi eu presupun, în afară de soţia mea, există oameni aici în seara aceasta, de peste treizeci de ani, care au stat aproape când aceea a coborât … există cineva în audienţă acum care a fost acolo când Îngerul Domnului, care a coborât la râu de prima dată, înaintea oamenilor? Ridicaţi minile. Da, iată-i. Vedeţi? Acum, o văd pe sora Wilson ridicându-şi mâna. Ea a stat acolo. Soţia mea, acolo, ea a fost acolo. Şi nu ştiu care din ceilalţi sunt, care au stat acolo pe mal, înainte la mulţi, mulţi oameni, când am botezat la ora două după-masa. Şi chiar dintr-un cer ca de aramă, unde nu a plouat de săptămâni, aici El a coborât cu un vuiet şi El a zis: “Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înainte, ca premergător al primei veniri a lui Cristos, tu eşti trimis înainte cu un Mesaj, să premeargă a doua venire a lui Cristos.”

  73. Mulţi oameni, din oamenii de afaceri, din oraş, care au stat pe mal, m-au întrebat ce a însemnat aceea. Am zis: “Aceea nu a fost pentru mine, aceea este pentru voi. Eu o cred.” Oh, aceea s-a dus înainte. Şi când acel Înger a plecat, toţi vă amintiţi, El s-a dus în vest, în timp ce s-a urcat sus, chiar afară, sus, peste vârful podului şi s-a dus spre vest.

  74. Mai târziu, am întâlnit un astrolog, care este un mag. Şi ei mi-au spus de o constelaţie de stele ce au venit împreună într-o anumită constelaţie când înţelepţii din Babilon au văzut coborând peste Palestina aceste trei stele într-o constelaţie. Voi m-aţi auzit vorbind despre aceea, de multe ori. Ştiţi că aceea s-a dovedit, aceste ultime săptămâni, a fi adevărate?

  75. Frate Sothmann, tu ai ziarul la tine în seara aceasta, oriunde eşti? Aceea este în ziar, pe o foaie a ziarului de duminică, nouă decembrie. Că, un reporter s-a dus acolo şi au scăpat aceste lucruri. Şi noi trăim acum, dovedind, că suntem … acest an ce va veni este o mie nouăsute şaptezeci: şapte ani scăpaţi din numărătoare. Şapte ani, săpând pietrele şi dovedind că aceea este greşită. Este mai târziu decât vă gândiţi.

  76. Eu nu-l văd pe fratele Fred, oricum. Frate Sothmann, eşti aici? Ai ziarul cu tine, frate Sothmann? El are ziarul. Poate mâine seară îl voi citi. Nu avem timp, în seara aceasta.

  77. Astfel, voi puteţi vedea şi privi, exact. Acei magi, magii evrei sus în Babilon, studiind stelele, au văzut stelele acelea căzând în constelaţia lor, şi când el a văzut, ei au ştiut că Mesiah era pe pământ. Şi ei au venit, în Ierusalim, cântând, călătorind doi ani, “Unde este Cel născut Rege al Iudeilor ?” S-au dus în sus şi-n jos pe străzi. Israelul a râs de ei, “Acest grup de fanatici!” Ei niciodată nu au ştiut nimic despre aceea, dar Mesiah era pe pământ. Şi acum cunoaşteţi restul din povestire, ceea ce au zis ei. Acum, o vom citi mâine seară.

  78. Acum, venind la aceasta, că viziunile nu pot greşi, deoarece ele sunt de la Dumnezeu. Şi peste tot prin călătorie, ceva m-a tras, smucindu-mă. Atunci, când magul acela mi-a spus aceste lucruri, când am fost doar un băiat, paznic de vânătoare, sau înainte de aceea, cred că a fost, aceste lucruri şi aceea m-a speriat, deoarece mi-a fost teamă de ce au fost magii. Dar mai târziu am aflat că magii din Biblie au avut dreptate, deoarece Dumnezeu declară în cer înainte de-a declara pe pământ, urmărind acele corpuri cereşti.

  79. “Dumnezeu nu caută la faţa omului, din toate naţiunile,” a zis Petru. Acum, “Ci de acei ce se tem de El, din toate naţiunile, Dumnezeu îi acceptă.” [Loc gol pe bandă.]

  80. Şi aflăm noi aflăm … am încercat să renunţ la acel gând. Dar, oh, acela dura ore, să intri în el, cum aceea în mod constant se mişca în acel fel, dar îmi era frică de aceea. Acest mag mi-a zis: “Niciodată nu vei avea succes în răsărit.” A zis: “Tu eşti născut sub un semn.” Şi a zis: “Acel semn, acea constelaţie, când ei au traversat, pe acolo, în ziua naşterii tale, ele au înclinat spre vest. Şi tu trebuie să mergi în vest.”

  81. Am zis: “Uit-o.” Eu nu am avut nimic de a face cu aceea. Şi peste tot, totuşi, încă aceea nu mi-a scos-o din inima mea.

  82. Apoi, când am fost acolo sus în seara aceea, despre aceste viziuni. Eu nu le-am putut înţelege. Fraţii mei baptişti mi-au spus că aceea a fost de la diavolul. Şi apoi când Îngerul acela a apărut, El a pus-o absolut în Scriptură şi a zis: “Aşa cum a fost atunci!” Când preoţii se certau referitor la anumite lucruri, fără să ştie nimic despre ce fel de haine să poarte şi haine şi orice lucru şi se certau despre diferenţele lor. Magii au urmat steaua la Cristos.

  83. Când predicatorii au zis că Isus era un impostor, un Belzebub, un diavol s-a ridicat şi a zis: “Ştim cine eşti, Cel Sfânt al lui Dumnezeu. De ce vii să ne chinuieşti înainte de vreme?”

  84. Când Pavel şi Sila au coborât, predicând Evanghelia, o ghicitoare stătea pe stradă şi predicatorii din ţara aceea au zis: “Aceşti oameni sunt impostori. Ei dezbină bisericile noastre şi aşa mai departe, întorcând lumea pe dos cu corupţia lor.”

  85. Dar ce s-a întâmplat? Acel mag mic, acea ghicitoare mică a zis: “Aceştia sunt oamenii lui Dumnezeu, care ne spun calea vieţii.”

  86. Şi Pavel a mustrat duhul acela din ea. El nu a avut nevoie de vreun ajutor să mărturisească cine era el. Isus le-a spus întotdeauna să tacă. Dar aceea arată că, uneori, diavolii ştiu mai mult despre anumite lucruri ale lui Dumnezeu decât ştiu predicatorii, ei devin foarte legaţi de biserică. Aceea a fost aşa, în Biblie şi Dumnezeu nu se schimbă.

  87. Într-o zi, coboram, cu cinci ani în urmă, de la fratele Norman, conduceam pe stradă. Şi tocmai am avut o adunare acolo sus şi Domnul mi s-a arătat într-o viziune. Şi eu şedeam în faţa porţii mele, acolo sus la casa mea. Şi se părea că era vreme rea.

  88. Mulţi dintre voi oameni, vă amintiţi viziunea. Aceea este scrisă în cartea mea de viziuni. Eu le-am notat ca să fiu sigur că nu le voi uita.

  89. Şi în această viziune am văzut, acolo exista ceva ce a trecut prin ţară şi acolo stăteau pietre în curtea mea. Şi acolo erau gredere şi maşini de răzuit, peste tot pe teren şi pomii au fost tăiaţi şi dezrădăcinaţi. Şi am pornit să intru pe poartă şi aceasta era blocată cu pietre. Şi am ieşit afară, să spun omului: “De ce asta?” Şi el a devenit foarte ostil, mi-a întors spatele şi a zis: “Aşa este cu voi predicatorii!”

  90. Am zis: “Eu numai te-am întrebat de ce faci asta?' Tu ai venit pe partea mea de stradă, aici. De ce ai făcut asta?” Şi era aproape să mă lovească şi mi-a arătat spatele.

  91. Şi m-am gândit: “Sunt gata să-i spun că el nu ştie despre ceea ce vorbeşte.” Şi un Glas mi-a vorbit şi a zis: “Să nu o faci. Tu eşti un predicator.” Şi am zis: “Foarte bine.”

  92. Şi m-am întors în jur şi la dreapta mea, stând în faţa porţii mele, era o căruţă de preerie. Dacă aţi şti ce, ce este o căruţă acoperită, cu caii prinşi la ea. Şi stând de partea opusă a conducăto-rului era soţia mea. M-am uitat în spate şi copiii mei şedeau acolo în spate. M-am urcat în căruţă. Am zis soţiei: “Dragă, am rezistat cât am putut rezista.” Şi am luat hăţurile să conduc calul şi am pornit să merg spre vest. Şi un glas mi-a zis: “Când se va întâmpla aceasta, atunci du-te spre vest.”

  93. Fratele Woods, administratorul şi mandatarul de aici al bisericii … câţi vă amintiţi de viziune acum ? Vă amintiţi ce v-am spus? Sigur. Aceea este scrisă pe hârtie. Şi am spus-o fratelui Woods, el le-a adus, dela biserică, acest lot de acolo. Şi el intenţionează să construiască o casă de piatră acolo. Am zis: “Să nu o faci, frate Woods, că ei niciodată nu-ţi vor da banii pe ea.” Poate, poate …  aceea era cu ani în urmă, cu cinci ani în urmă, am zis: “Ei poate vor aduce acel pod pe aici şi pietrele acelea sunt probabil subsolul meu explodat şi aleile mele şi altele, stând aici. În loc să fie pietre, acelea au fost bucăţi mari de beton şi apoi ei o vor pune aici jos, fiindcă ei au zis în ziar că aceea încearcă să facă.” Ei bine, el nu a zidit aceasta. În final ei au decis, cu un an mai târziu, sau doi, ei l-au adus acolo, pe această cale. Astfel aceea a stabilit aceasta, astfel eu doar am uitat aceasta şi am lăsat-o să treacă.

  94. Acum, lucrul ciudat ce s-a întâmplat cu un an în urmă. Am avut servicii într-o seară la fratele Junior Jackson. Stând chiar aici, un predicator metodist care a primit Duhul Sfânt şi a fost botezat în Numele lui Isus Cristos şi păstoreşte una din bisericile noastre surori.

  95. Doar să vă arăt cum lucrează Dumnezeu cu acest popor … eu o spun cu toată inima. Eu nu ştiu de vreo adunare din toată lumea, o adunare împreună în continuare, unde cred că este Duhul lui Dumnezeu, cum este această adunare. Ei au diferenţele lor. Ei nu sunt siguri unde ar trebui să fie, nici unul dintre noi, dar ei sunt tot aşa de aproape ca oricare altul din câte ştiu. Acum, vă voi arăta, ştiind ce se va întâmpla. Fratele Jackson a visat un vis. El nu a putut scăpa de el şi eu am plecat din biserica lui. Şi el nu putea suporta aceea. Cât de mult a fost aceea, frate Jackson? [Fratele Jackson zice: “Am avut visul în februarie '61.”]

  96. În februarie '61 a avut visul. Şi a venit la mine şi a zis: “Este ceva pe inima mea. Trebuie să-ţi spun, frate Branham.” Am zis: “Spune, frate Jackson.”

  97. Şi el a zis: “Am visat un vis” şi acolo a fost! Am stat liniştit şi l-am ascultat şi am urmărit. El a zis: “Am visat că era un deal mare, ca afară în câmp, unde era iarbă albastră sau ceva.” Şi a zis: “Sus pe vârful acestui deal, unde apa a spălat solul, acolo a fost o piatră din vârf, sus pe deal, ca vârful muntelui. Aceea era o stâncă, fără iarbă. Şi unde apa a spălat-o, aceea avea ceva scris tăiat pe aceste stânci şi tu stăteai acolo interpretând această citire de pe stânci!” Şi a zis: “Toată din aceasta. . .” Şi iată cum a pus-o, a zis: “Fraţii din Georgia, şi de peste tot, toţi stăteam împreună, ascultând cum traduceai acel scris misterios de pe stânca aceea, acel munte.”

  98. Şi a zis: “Apoi ai luat ceva, ca din aer, ceva ca o bară de fier, sau o rangă,” nu era aceea, frate? Ceva în acel fel, o bară de fier, foarte ascuţită. Şi a zis: “Cum ai făcut aceasta, eu nu ştiu.” Şi a zis: “Tu ai atins vârful acelui munte, ai tăiat-o în jur şi ai ridicat vârful ei.” Aceea a fost în formă de piramidă. Şi ai tăiat vârful ei.” Acum, aceea a fost cu luni şi luni şi luni înainte de a fi predicat Mesajul piramidei. Şi a zis: “Sub aceea a fost o piatră albă, de granit.” Şi tu ai zis: “Soarele, sau lumina, niciodată nu a strălucit pe aceasta înainte. M-am uitat înăuntru la aceasta. Am urmărit aceasta.”

  99. Şi aceea este corectă, căci de la întemeierea lumii, lumea a fost formată înainte de a fi lumină. Noi toţi o ştim. Dumnezeu s-a mişcat peste apă. Şi apoi, la început, El a vorbit lumina. Şi, natural, acolo dedesubt, în epocile când era acea formare, lumina aceea niciodată nu a venit peste piatra aceea.

  100. Şi el a zis: “Priviţi asupra acesteia. Lumina niciodată nu a venit peste aceea înainte.” Şi când toţi s-au ridicat şi eu le-am spus să urmărească aceasta, toţi au venit să se uite înăuntru. Dar el a zis, că în timp ce ei se uitau înăuntru, el s-a uitat cu colţul ochiului, cred că era şi m-a urmărit. M-am strecurat pe o parte şi am pornit spre vest, spre apusul soarelui, urcând un deal, coborând un deal, urcând un deal, coborând un deal, devenind tot mai mic şi am ieşit din vederea lui.

  101. Şi a zis, atunci când am făcut aceea. . .el a zis: “Atunci fraţii s-au întors, după un timp, au zis: 'A dispărut el? Unde s-a dus?'” Şi a zis: “Cineva a mers în partea aceea, cineva a luat-o într-o direcţie şi alţii în altă direcţie.” Dar, doar câţiva au stat şi au urmărit ceea ce le-am spus.  

  102. Acum, urmăriţi, interpretarea visului, despre care, eu niciodată nu i-am spus un lucru, sau nimic din ce am spus, la cineva din ei. Dar, am zis: “Da” şi inima mea, se scutura. Am urmărit. Acum, scrierea misterioasă, aşteptaţi, eu o voi lăsa pentru o vreme.

  103. Nu de mult timp, fratele Beeler de obicei este cu noi. Eşti tu aici, frate Beeler? Da, acolo în spate. Billy a zis: “Fratele Beeler este epuizat. El a avut un vis ciudat.” M-am dus la fratele Beeler şi el a zis, jos la casa lui într-o seară, când am avut câteva chemări. Şi el a zis: “Frate Branham, eu am avut un vis ciudat.” A zis: “Am visat că m-am dus jos la un curs de apă, spre vest. Şi acolo era o stradă în partea stângă şi eu am fost pe partea stângă, mergând spre vest pe stradă, se părea, la vânătoare de bovine. Şi pe partea dreaptă, din întâmplare am observat după ce am ajuns acolo, că tu erai acolo şi păşunai o turmă mare de vite şi acolo era multă hrană pe acolo.” Şi a zis, “Apoi tu ai luat vitele acelea şi le-ai dus înapoi în urcuşul râului.” Şi se părea, că i-am făcut semn să aibe grijă de vitele acelea. Şi el a zis: “Acum, va fi uşor pentru vitele acelea, eu ştiu că ele vor merge pe calea liniei de minimă rezistenţă, dar fratele Branham vroia ca ele să stea de partea dreaptă a râului. Astfel eu voi merge înapoi în direcţia aceasta şi să nu le las să treacă râul de cealaltă parte, să le ţin de partea aceea, dar, el a observat că, eu nu am urmat vitele, ci m-am dus înainte, spre vest.”  El a zis: “El trebuia să colinde prin toate locurile.”

  104. Nu mult după ce a spus visul, eu l-am văzut. Şi apoi, observaţi. El a zis că el a avut un mic şmecher cu mine, astfel el s-a dus înapoi să se uite. Şi a zis că eu am venit la un munte solid şi deodată am dispărut. Şi el se întreba ce este greşit. El a coborât. Şi apoi el a avut un pârâu mic în dreapta lui care se despărţea în două la stânga. Cred că este corect, frate Beeler. Da. Şi el a observat că din - şi pe lângă mine erau cascade groaznice. Şi apoi s-a gândit că aş putea fi prins în cascadele acelea şi să pier. Apoi a observat şi a zis că s-a uitat în jur şi el a văzut efectele cascadelor acelora, că s-au dus jos în acest fel şi au cauzat o fântână arteziană să ţâşnească, dar apa nu se ducea înapoi în pământ. El s-a uitat peste ramificaţia mică, sau peste pârâu şi a văzut ceva animale mici cu urechi rotunde. Şi a zis: “Cred că voi lua unul.” Şi a trecut.

  105. Apoi el s-a gândit la mine. Şi s-a urcat pe o movilă mică, să se uite dincolo să vadă dacă era o ieşire mică, îngustă, ştiţi, prin care să pot merge, dar, a zis: “Nu exista nimic.” Şi s-a îngrijorat şi a zis: “Ce s-a întâmplat cu fratele nostru? Mă întreb ce s-a întâmplat cu fratele Branham?” Şi când el a ajuns speriat, a zis că m-a auzit vorbind. Şi eu stăteam pe vârful unui munte şi am spus fratelui Beeler o interpretare a unui vis care i-am dat-o nu de mult timp şi i-am spus să aştepte de la Domnul, că într-o zi îl voi întâlni pe o insulă. Şi acolo a fost el.

  106. Acum, interpretarea visului acela este aceasta. Întrucât cursul pârâului era mare, acela era cursul vieţii. Eu mergeam spre vest pe el şi aşa era el, deoarece, el era pe drum … el alerga în jos pe strada aceasta. Şi de cealaltă parte era multă iarbă, dar multe desişuri şi spini şi junglă, dar acolo era multă iarbă. Şi în acel fel caut eu pe Domnul şi hrana Domnului, prin dificultăţi. Conducând vitele, era această biserică, păstrându-le de partea aceea. Vitele de fapt vor merge pe partea aceea uşor, secta, dacă pot, căci, drumul reprezenta secta.

  107. Eu am pornit să mă întorc pe drum, să văd ca ei să nu meargă în vreo sectă. Întrucât el a văzut un perete ce era total imposibil de trecut, care mă ţinea să nu merg în vest, a fost cazul acela al taxelor cu guvernul. Nimeni nu poate înţelege cum am scăpat de el. Acela era un perete ce m-a blocat, dar Domnul m-a scos prin el, şi am trecut de el. Te voi întâlni, frate Beeler, pe insulă.

  108. Astfel acum, atunci, imediat după aceea, fratele Roy Roberson … frate Roy, eşti aici în seara aceasta? Da, eu cred … ce? [Cineva zice: “De cealaltă parte.”] De cealaltă parte. El m-a chemat şi a avut un vis. Şi el a visat că noi conduceam vite. (Acum, acela este al treilea), conducând vite. Şi acolo era iarbă, până la burtă, multă hrană. Noi toţi fraţii eram împreună. Şi am venit într-un loc pentru micul dejun şi fratele Fred Sothmann s-a ridicat şi a zis: “Marele profet Ilie, va vorbi, de aici, astăzi, la prânz.” Şi când toţi am avut prânzul, fiecare a plecat şi el s-a întrebat de ce nu l-au aşteptat să-l audă vorbind.

  109. Acum, vedeţi cât de exact se potriveşte cu ce a zis fratele Jackson? Vedeţi aceea se potriveşte exact cu ceea ce a zis fratele Beeler? Nimeni nu s-a aşteptat, să afle.

  110. Observaţi, imediat după aceea, sora Collins. Eşti aici soră Collins? Sora Collins a visat un vis că era aici la biserică şi acolo era programată o nuntă. Şi când a avut loc, ea a văzut Mirele intrând, perfect, dar Mireasa nu era chiar perfectă, totuşi aceea era o Mireasă. Acum, aceea este Biserica. Şi acolo era ca o împărtăşire, sau un serviciu, ce se desfăşura aici, ca o cină stabilită. Şi ea aproape şi-a ieşit din fire pentru că fratele Neville servea o cină în biserică, dar ea a zis că aceea a fost cea mai bună hrană ce a văzut cândva. Ea era foarte flămândă. Dar ea s-a gândit poate că, în vis, că el nu ar trebui să servească aceasta şi ea şi fratele Willard trebuia să meargă la Ranch House şi să mănânce. Şi când s-au dus, Lumina de pe mâna dreaptă a plecat. Acum, voi ştiţi ce este aceea.

  111. Acum, hrana! Mireasa nu este perfectă, dar Mirele este  perfect. Mireasa nu este perfectă încă, dar hrana care a fost dată nu era hrană literală. Aceea este hrană spirituală care v-a fost dată, peste tot. Daţi-mi voie să mă opresc aici în al patrulea vis, doar un moment.

  112. Nu vă amintiţi, frate Fred Sothmann, fratele Banks Woods. Când eram în Arizona anul trecut, când vânam porci mistreţi şi Domnul a vorbit? Nu ştiţi lucrurile ce le-a făcut El perfect, arătând că aceea se va întâmpla, în timp ce mergeam pe drum? Dacă este corect, cei doi fraţi să spună, “Amin.” [Cei doi fraţi au răspuns: “Amin.”] Niciodată nu greşeşte…

  113. Şi am văzut într-o viziune în timp ce conduceam, într-o zi, o viziune dela Domnul a venit la mine şi eu eram gata la acel timp, când m-am întors acasă, să merg în străinătate. Şi când am plecat în străinătate, ei bine, am văzut pe vapor - sau lângă o mare, unde se duceau vapoarele. Şi acolo era un bărbat mic, scund şi el a zis: “Am pregătit o barcă pentru tine, frate Branham.” Şi aceea era o canoe mică, cam de un picior de lungă, dar era albă ca zăpada. Şi mi-a zis: “Aceasta este pentru ca tu să treci.” “Oh,” am zis, “ea nu este suficientă.”

  114. El a zis: “Ea merge patruzeci de mile pe oră, dus-întors în direcţia aceasta.” Aceea este dus-întors la mal.

  115. “Dar,” am zis: “aceea nu mă va trece dincolo.” Şi apoi el s-a uitat jos, şi a zis: “Du-te cum merg ei.” Şi m-am uitat şi acolo era fratele Fred Sothmann şi fratele Banks Woods, stând într-o canoe vopsită verde, cu echipament de tabără în spatele acesteia. Fratele Banks cu o pălărie întoarsă în acest fel, fratele Fred cu a lui prinsă pe topor. Şi a zis: “Du-te la ei.” Am zis: “Nu, eu nu voi merge.”

  116. Şi acest bărbat le-a zis. Omuleţul a zis: “Sunteţi barcagii?” “Fratele Banks a zis: “Da.” Fratele Fred a zis: “Da.”

  117. Dar eu am zis: “Ei nu sunt. Eu sunt un barcagiu şi ştiu că nu voi merge doar pentru aceea, şi sunt sigur că nu voi merge în direcţia aceea.”

  118. Ei bine, m-am întors. Şi, când m-am întors, omuleţul de la punte a devenit prietenul meu bun, fratele Arganbright.

  119. Şi m-am dus înapoi în această viziune şi acolo era o clădire mică, lungă şi apoi un Glas mi-a vorbit … şi toţi vă amintiţi aceasta, sau mulţi dintre voi. Un Glas mi-a zis: “Adună hrana înăuntru.” Depoziteaz-o. Acela-i singurul fel cum îi ţii aici, este să le dai hrana.” Şi am adunat-o, am adus-o înăuntru, butoaie mari pline cu cei mai frumoşi morcovi şi cele mai frumoase vegetale şi alte lucruri, ce am văzut cândva. Vă amintiţi acum, viziunea? [Adunarea răspunde: “Amin.”]

120. Acum, şi v-am spus mai târziu care era interpretarea. Eu eram gata să plec la Zurich, Elveţia, cu fratele Arganbright, pentru o adunare de cinci seri. Am spus fraţilor înainte de a se întâmpla: “Nu voi merge.”

  121. Şi am coborât cu fratele Welch Evans acolo, când aceasta - eu am dat interpretarea.

  122. Într-o seară, eu cred că fratele Welch a venit şi m-a luat. Am plecat în excursie la pescuit şi am zis că fratele Arganbright mă cheamă. Am zis: “Bine, iată-o aici. Ei mă vor da afară.” Şi de multe ori, nu prin fratele Miner, el este unul dintre cei mai buni prieteni, dar uneori, dacă pot doar … dacă se gândesc că vei predica ceva care este împotriva doctrinei lor, ei doar vor spune că vei fi acolo, să-ţi duci prietenii acolo. Şi ei au zis … fratele Arganbright m-a sunat şi a zis: “Frate Branham,” doar ceea ce a zis Duhul. A zis: “Vino aici, adu-ţi soţia cu tine,” a zis, “deoarece tu nu trebuie să predici prea mult,” a zis, “deoarece cred că ei vor să te aibe numai pentru o seară.” Şi a zis: “Tu nu trebuie să o predici nici pe aceea.” Şi am zis. “Nu.”

  123. “Ei bine, a zis: “Vino aici, tu cu soţia, veniţi toţi aici, vedeţi, şi dacă veniţi, vă voi duce într-un turneu. Oh, soţia mea, soţia ta şi toţi, ne vom duce în Elveţia, prin Palestina.” Am zis: “Nu.”

  124. Am avut interpretarea. Am spus fratelui Welch, sau fratelui Fred şi tuturor acelora, “Vă voi spune dimineaţă, dar mai întâi soţia mea trebuie să spună ceva.” Şi când am chemat-o, atunci ea a refuzat să meargă. Am zis: “Iat-o aici.” Vedeţi?

  125. Acum, acea bărcuţă albă era acea adunare singură. Este bine să mergi oriunde pe aici, pe mal, cu o adunare, dar nu este suficient, chiar dacă era albă şi bună, să mă chemaţi dincolo de mări.

  126. Fratele Fred, şi fratele de acolo, reprezentaţi în viziune, ei au reprezentat: “Merg ca turişti, pentru distracţie.” Dar pe mine nu mă interesa să fac aceea. Şi refuzându-i să fiu barcagiul, aceea a însemnat că ei nu erau predicatori. Dar, eu eram un predicator.

  127. Şi apoi hrana în acea clădire mică, lungă … eu nu am plecat în străinătate şi m-am întors la această clădire mică şi am făcut multe benzi, despre piramide şi orice lucru, să arătăm oamenilor ora în care trăim.

  128. Acum comparaţi chiar aceea cu altele, visurile. Aceasta a fost o viziune. Hrana, iat-o aici. Acesta este locul. Observaţi apoi ce a luat loc. Apoi imediat după aceea a venit a patra viziune, sau al patrulea vis mi-a fost spus, fratele Parnell a venit sus. El este aici, pe undeva, chiar aici. Şi Billy nu era aici şi omul era înnebunit. El este din Bloomington, cred eu, sau Bedford? [Cineva zice: “Lafayette.”] Lafayette, ţine adunări … şi el a avut un vis şi a venit la fratele Woods. Şi a zis: “Eu doar nu pot lăsa aceasta să treacă. Eu trebuie să o spun, trebuie să i-o spun fratelui Branham. Aceea mă deranjează.” Şi Dumnezeu ştie, nici un vis între ele. Doar a venit, unu, doi, trei, patru, cinci, şase.

  129. Fratele Parnell a zis: “Eu am avut un vis ciudat. Am visat că voi avea o adunare acolo sus. Şi cumva, exista o adunare aici într-o biserică nouă, se părea.” Şi a zis: “Această biserică nouă, cum a venit afară, s-a întrebat de ce nu cooperau între cele două, sau ceva în acel fel.” Şi a zis că el a stat aici, până: “Ei bine, eu eram aici, eu doar voi aştepta şi voi sta în slujbă.” A zis: “Un bărbat a venit prin clădire, cu un costum maro şi o carte. Cred că el scria.” Şi el a spus, fratele Parnell a zis: “Aceasta este o adunare închisă. Este numai pentru diaconi şi administratori.” Ei bine, el s-a simţit puţin cam călcat. Astfel el a ieşit pe uşa noii biserici ce a fost ridicată, sau aceasta reparată, pusă la punct. Şi când s-a dus afară, ningea, vreme rea, timp de iarnă. Şi nici unul dintre aceşti oameni nu ştia nimic despre aceasta.

  130. Şi când a ieşit afară, eu stăteam acolo, uitându-mă spre vest. Şi am zis: “Nu te simţii călcat, frate Parnell. Eu te voi îndrepta, ceea ce ar trebui să faci.”

  131. Şi fratele Parnell şi ceilalţi dintre ei, au ştiut că nu am dat nici o interpretare. Aceea este chiar acum. Încă, vedeam aceea când ei vorbeau aceasta. Ai observat cât de repede am ieşit de acolo, frate Parnell, să nu trebuiască să-ţi spun? Şi m-am dus înainte sus, niciodată nu am spus nimic fratelui Woods sau nimănui altul, la nimeni. Doar am plecat de acolo, căci am vrut să văd spre ce se îndrepta. M-aţi auzit zicând mai târziu: “Sunt deranjat?” Aceea este ce era aceasta.

  132. Şi apoi, fratele Parnell, el a zis că eu i-am spus: “Frate Parnell, porneşte, şi primul loc unde vei fi este Sefora.” Sefora? “Sefora,” care înseamnă liniuţă, sau punct, sau ceva. Am zis: “Nu te opri acolo. Apoi du-te, mai departe şi vei afla o femeie bătrână, şi apoi nu te opri acolo. Du-te din nou, vei afla o femeie foarte bătrână, nu te opri acolo.” Şi tot timpul unde noi eram - vorbeam, noi mergeam prin zăpadă. Şi am zis: “Du-te până o găseşti pe soţia mea şi când îmi găseşti soţia, opreşte-te acolo!” Şi a zis că el s-a uitat şi am ieşit din zăpadă, în pustie. Şi eu am dispărut. Şi el s-a uitat în spate şi el şi-a văzut soţia lui scoţând apă dintr-o fântână şi un predicator anume o trăgea, o trăgea de la făntână. Ea îl urmărea şi el s-a trezit.

  133. Iată interpretarea visului tău. Şi eu nu am putut să ţi-o spun, în seara aceea, dar eu doar am lăsat-o la o parte. Întrucât acea Sefora şi o femeie bătrână şi alta foarte, foarte bătrână, acelea sunt bisericile. Vedeţi? Şi Sefora fiind de fapt soţia lui Moise, Sefora şi observăm că eu i-am spus să nu se oprească la ele, nu contează cât de bătrâne erau ele. Ele erau organizaţii. Să nu te opreşti la ele. Ele şi-au trăit timpul. Dar când el vine la soţia mea, care este biserica mea la care m-a trimis Isus Cristos, aceasta este ultima zi şi aici este aceasta: “Opreşte-te acolo!” Şi eu m-am dus în vest.

  134. Apoi sora Steffy. . .ea poate nu va fi aici, deoarece ea a fost în spital. Eu nu ştiu unde este sora Steffy. Da, iat-o. Sora Steffy venea acasă la mine pentru rugăciune, înainte de a merge la spital pentru operaţie, ca Dumnezeu să o binecuvânteze şi s-o ajute. Şi El cu siguranţă a ajutat-o. Şi ea a zis: “Am avut un vis ciudat, frate Branham.” Am zis: “Da?”

  135. Şi ea a zis: “Am visat că am fost în vest.” Acela este al şase-lea. Şi ea a zis: “Am visat că am fost în vest şi hoinăream şi când m-am uitat, sus pe deal, stătea un bărbat foarte bătrân cu barbă albă, lungă şi părul crescut pe faţă. Şi el avea o învelitoare în jurul lui, ceva, haină,” a zis, “vântul o sufla.” Cred că este corect, soră Steffy, în acel fel. Şi ea a zis: “Eu mă apropiam, el stătea sus pe vârful unui munte, privind spre vest.” Şi a zis: “M-am întrebat: 'Cine este acest bătrân?'” Şi ea s-a apropiat, tot mai mult. Şi  când s-a apropiat, ea a recunoscut cine era. Acela era profetul nemuritor Ilie, stând acolo privind spre est.

  136. Ea a zis: “Eu trebuie să-l văd.” Ea a avut o nevoie. Şi ea a fugit pe deal şi a căzut acolo, să-i vorbească în numele lui Ilie şi a zis, când ea a vorbit. Ea a auzit un glas zicându-i: “Ce vrei, soră Steffy?” Şi acela eram eu.

  137. Visul tău s-a împlinit chiar acolo, soră Steffy. Că, imediat după aceea, am plecat la Louisville. Ceea ce avea nevoie era rugăciunea, văzând că ea a trecut prin aceea cu bine, la spital. Şi semnul meu mergând spre vest, mă uitam spre est, după turma mea.

  138. Observaţi. Când m-am dus la Louisville şi când m-am întors, am pornit să ies prin poartă şi acolo erau bolovani aduşi la poarta mea, peste poarta mea. Dl. Goynes, de pe strada oraşului aici, se ducea la câmp. El a zis: “Billy, vino aici.” A zis: “Trebuie să-ţi muţi porţile şi alte lucruri, gardul, pietre de gard şi porţile.” Am zis: “Bine, în ordine, Bill.” Am zis: “Eu o voi face. Când?”

  139. El a zis: “Îţi voi spune. Îţi voi spune când.” Am zis: “Chiar de prima zi a anului, ei au început să o facă.”  Am zis: “În ordine.”

  140. Am pornit să intru în casă şi soţia a zis: “Trebuie să merg la alimentară foarte repede.” Şi eu am plecat în câmp. Şi un băiat, Raymond King, care este un inginer al oraşului … eu  întotdeauna l-am numit, “Mud Ear” căci de când eram copilaşi înotam împreună, el a lovit un copil cu o bucată de noroi. Şi noi întotdeauna l-am numit, “Mud Ear.” El locuieşte chiar în câmp aproape de mine, cam la a doua uşă de fratele Woods. Şi astfel am zis: “Mud, vino aici un minut.” El a zis: “Bine, Billy.” Şi a venit pe acolo. Am zis: “Acel ţăruş ce l-ai bătut acolo…”

  141. El a zis: “Billy, ei vor lua întregul lucru.”

  A zis: “Toţi pomii aceştia, gardurile acestea şi orice altceva, trebuie să le mute.”

  142. Am zis: “Ei bine, inginerul mi-a spus că proprietatea mea este până în mijlocul străzii.”

  143. A zis: “Da, dar ei o vor extinde. O vor lua, oricum.”

  A zis: “Şi pe a mea la fel.”

  144. Am zis: “Ei bine, fratele Woods este un pietrar şi” am zis, “Eu voi - îl voi aduce să-l mute în spate.”

  145. A zis: “Billy, să nu-l atingi. Lasă să o facă contractantul.     Aceea-i casa parohială, nu-i aşa?

  Am zis: “Da, domnule.”

  A zis: “Lăsaţi-l să o facă.” A zis: “Ştii ce vreau să spun.”

  Am zis: “Da.”

  146. Şi m-am întors şi aşa de repede, că ceva a lovit aceasta. [Fratele Branham pocneşte din deget.] M-am dus acasă, m-am dus în cămăruţa mea, am luat cartea aceea şi acolo era. Acelea nu erau bucăţi de beton, acelea erau pietre. Am zis: “Meda, pregăteşte-te.”

  147. Şase visuri directe şi apoi viziunea le-a pus vârf. “Când lucrurile acestea se împlinesc, du-te spre vest.”

  148. Am sunat la Tucson. Fratele Norman a aflat un loc. Eu nu ştiu unde să mă duc. Nu ştiu ce să fac. Eu sunt doar un. . .eu stau în picioare … eu nu ştiu ce să fac. Eu las casa unde nu trebuie să plătesc chirie la ea. Salariul meu este de o sută de dolari pe săptămână. Şi trebuie să plătesc aproape o sută de dolari pentru o casă. Eu sunt chiar aici cu fraţii şi surorile mele, unde sunt iubit. Şi mă duc, nu ştiu unde. Nu ştiu de ce. Nu vă pot spune de ce. Dar există un lucru ce ştiu, eu urmez ceea ce spune El să fac. Eu nu ştiu, pe care cale să apuc, ce să fac. Nu este nici a mea…         

  149. Cred că Abraham s-a simţit în acelaşi fel când El i-a spus: “Du-te dincolo de râu.” El nu a ştiut ce să facă. “Dar călătorea.” Separându-se. Eu nu ştiu ce să fac.

  150. Ultima duminică dimineaţa, ieri a trecut o săptămână, pe la ora trei dimineaţa, m-am trezit şi am băut apă şi l-am acoperit pe Iosif, în camera lui. Şi apoi am venit înapoi şi m-am culcat. Am adormit. Şi când am adormit … am luat aceste vise mici şi lucruri,  să vedeţi temelia lucrului care urmează să-l spun. Eu l-am acoperit pe Iosif şi m-am dus înapoi să mă culc şi am adormit. Şi am visat un vis. Şi am visat că am văzut un bărbat care se presupunea a fi tatăl meu, chiar dacă era un bărbat mare. Şi am văzut o femeie care presupunea a fi mama mea, numai că ea nu arăta ca mama mea. Şi acest bărbat era tare josnic cu soţia lui. Şi el avea o bâtă cu trei colţuri, unde şi-a crăpat acest lemn. Şi el a făcut o - voi ştiţi, un lemn crăpat, peste un butuc, ştiţi, aceea face un lemn triunghiular. Şi de fiecare dată când această femeie se ridica, el doar o apuca de gât şi o lovea în cap şi o trântea la pământ. Şi apoi ea zăcea acolo şi dojenită şi plângea şi apoi ea începea să se ridice din nou. El mergea în jur, mândru, cu pieptul scos, un ins mare. Şi când ea se ridica din nou, el o lua de gât şi lua acest lemn triunghiular şi o trosnea în cap cu acela, o dobora jos. Mergea înapoi cu pieptul scos, ca şi cum ar fi făcut ceva lucru mare.

  151. Şi eu stăteam la o parte, privind. M-am gândit, “Eu nu-l pot ataca pe acel bărbat. El este prea mare. Şi apoi, el se presupunea a fi tatăl meu, dar nu este tatăl meu.” Şi am zis: “El nu are nici o treabă să trateze femeia aceea în acel fel.” Şi eu m-am supărat puţin pe el. Astfel, atunci, deodată, am primit suficient curaj şi m-am dus la el şi l-am prins de guler şi l-am întors invers. Şi am zis: “Tu nu ai nici un drept să o loveşti.” Şi când am zis-o, muşchii au crescut. Eu arătam ca un uriaş. Şi omul se uita la muşchii aceia şi s-a speriat de mine. Şi am zis: “Dacă o mai loveşti, vei avea de a face cu mine.” Şi el a ezitat să o mai lovească pe ea din nou. Şi apoi m-am trezit.

  152. Şi am stat acolo puţin timp. M-am gândit: “Ce este aceea? Ciudat să visez despre acea femeie.” Şi doar într-un moment, aici a venit El. Am primit interpretarea.

  153. Femeia reprezintă Biserica mondială, astăzi, toată lumea. Eu m-am născut chiar în această încurcătură şi aici sunt. Ea presupune a fi ca o mamă a - dacă ea era o mamă a curvelor, dar încă eu am fost născut chiar în aceea. Şi bărbatul ei sunt denominaţiunile care o stăpânesc. Bâta triunghiulară ce a avut-o, este acel botez trinitar în nume false. Aceea, de fiecare dată când ea se ridica, adunarea să-l accepte, el o bătea zdravăn cu acela. Şi desigur, el fiind aşa de mare, m-am întors în jur, mi-a fost cam teamă de el şi apoi am sărit la el, oricum, şi muşchii erau muşchi de credinţă. Aceea m-a făcut să mă gândesc: “Dacă Dumnezeu este cu mine şi-mi poate da muşchi, o voi apăra: 'Să nu o mai loveşti!'”

  154. Trebuie să fi fost cam la ora zece ziua, când soţia mea a încercat să intre în cameră şi aceea s-a întâmplat. Am intrat într-o viziune în dimineaţa aceea şi cumva … acum, amintiţi-vă, acela nu era un vis.

  155. Există deosebire între visuri şi viziuni. Visurile sunt când dormiţi. Viziunile sunt când nu dormiţi. Noi ne-am născut în acel fel. Fiinţa umană obişnuită, când visează, acela este în subconştient. Şi subconştientul lui este mult mai departe de el. Simţurile lui sunt active, atât timp cât el este în prima conştiinţă. În această conştiinţă, voi, sunteţi normali, vedeţi, gustaţi, pipăiţi, mirosiţi, auziţi. Dar când sunteţi în subconştiinţă, adormiţi, nici nu vedeţi, gustaţi, pipăiţi, mirosiţi sau auziţi. Dar există ceva, când visaţi, vă întoarceţi înapoi la această conştiinţă. Există o memorie, când vă amintiţi ceva despre care aţi visat, cu ani în urmă. Fiinţa umană obişnuită este în acel fel.

156. Dar când Dumnezeu a predestinat ceva, acest subconştient nu este departe de aici, pentru văzător, ci ambele conştiinţe sunt chiar împreună. Şi văzătorul, într-o viziune, nu doarme. El încă este în simţurile lui şi o vede.

  157. Şi eu am explicat-o pentru unii doctori, zilele trecute. Şi ei s-au ridicat şi au zis: “Minunat. Niciodată nu ne-am gândit la un astfel de lucru.” Când am făcut un test de unde şi au zis că eu - ei niciodată nu au văzut aşa ceva. Vedeţi? “Ei bine,” au zis, “ceva ţi se întâmplă.” Şi am zis … eu am spus-o. El a zis: “Aceea este, exact.” Vedeţi?

  158. Cele două conştiinţe stau chiar împreună. Nu este nimic ce pot face, şi aceea nu mă face mai mult decât altcineva. Aceea este doar, Dumnezeu care a făcut aceasta în acel fel. Tu nu trebuie să mergi să dormi, tu eşti chiar aici, chiar ca şi când dormi. Tu stai aici, te uiţi, în acest fel, voi toţi aţi văzut-o, în jurul lumii. Tu nu trebuie să te duci să dormi, stând aici la platformă, vorbind cu oamenii. M-aţi auzit intrând în viziuni şi venind înapoi, când conduc o maşină cu voi, oriunde altundeva şi vă spun lucruri ce se vor întâmpla şi niciodată nu greşesc. Niciodată  nu  au  greşit.  A văzut-o cineva greşind? [Adunarea răspunde: “Nu.”] Nu, domnule. Aceea nu poate greşi, atât timp cât acela este Dumnezeu.

  159. Observaţi, chiar la platformă, mii, înainte la mii de oameni, chiar în alte limbi pe care nici nu le pot vorbi, încă aceea nu greşeşte. Vedeţi? Acela-I Dumnezeu!

  160. Acum, în această viziune, sau în timp ce am vorbit, m-am uitat şi am văzut un lucru ciudat. Acum, se părea că fiul meu mic, Iosif, era lângă mine. Eu vorbeam cu el. Acum, dacă urmăriţi viziunea foarte aproape, veţi vedea de ce stătea Iosif acolo.

  161. Şi m-am uitat şi acolo era un tufiş mare. Şi în acest tufiş, într-o constelaţie de păsări, păsărele, cam o jumătate de ţol lungime. Ele erau veterani mici. Penuţele lor erau bătute şi vreo două sau trei erau pe vârful ramurii, şase sau opt pe cealaltă ramură şi cinsprezece sau douăzeci pe cealaltă ramură, coborau în formă de piramidă. Şi păsărelele acelea mici, mesageri mici, şi ele erau foarte zdremţuite. Şi ele se uitau spre vest. Şi eu am fost la Tucson, Arizona, în viziune, căci aceea a făcut-o cu un astfel de scop ca eu să nu o pierd din vedere unde era. Eu am luat un scai de nisip de pe mine, din pustie. Şi am zis: “Acum, eu ştiu că aceasta este o viziune şi ştiu că sunt la Tucson. Şi ştiu că păsărelele acelea reprezentau ceva.” Şi ele se uitau spre vest. Şi deodată ele au început să zboare şi s-au dus spre est.

  162. Şi imediat ce au plecat, o constelaţie de păsări mai mari au venit. Ele arătau ca porumbeii, cu aripile cu formă ascuţită, de o culoare spre gri, o culoare mai albă decât au fost primele mesagere. Şi ele veneau spre est, repede. Şi foarte curând ce au ieşit din vederea mea, m-am întors din nou să mă uit spre vest şi acolo s-a întâmplat. Acolo a fost o explozie care a scuturat tot pământul de fapt. Acum, să nu pierdeţi aceasta. Şi voi, cei ce ascultaţi banda, fiţi siguri că aţi prins-o corect.

  163. Întâi, o explozie. Şi m-am gândit că aceea a sunat ca o barieră a sunetului, sau oricum o numiţi când avioanele trec de sunet şi sunetul vine înapoi pe pământ. Doar scutura ca bubuitul, orice. Apoi, aceea a fost un pocnet de tunet şi ca o fulgerare. Eu nu am văzut fulgerul. Eu doar am auzit marea explozie ce a ieşit, aceea a sunat ca şi cum era în sud, dela mine, spre Mexic.

  164. Dar, aceea a scuturat pământul. Şi când s-a întâmplat, eu încă mă uitam spre vest. Şi departe în Eternitate, am văzut o constelaţie de ceva venind. Aceea arăta ca şi cum erau puncte mici. Nu puteau fi mai puţine de cinci şi nici mai mult de şapte. Dar, ele erau în formă de piramidă, ca aceşti mesageri ce veneau.

  165. Şi când i-am văzut, Puterea Dumnezeului Atotputernic m-a înălţat să le întâlnesc. Şi eu  o  puteam vedea.  Aceasta  niciodată nu m-a părăsit. Opt zile s-au dus şi nu pot uita, încă. Niciodată nu m-a deranjat nimic ca aceea. Familia mea vă va spune.

  166. Pot vedea acei Îngeri, cu aripile acelea formate în spate, călătorind mai rapid decât sunetul. Ei au venit din Eternitate, într-o clipă, ca o clipeală de ochi, nu era suficient să clipiţi din ochi, doar o clipeală, ele erau acolo. Nu am avut timp să număr. Nu am avut timp decât să privesc. Îngeri puternici, mari, albi ca zăpada, cu aripi şi capete. Şi ei erau: “Pfiu-pfiu!” [Fratele Branham arată imitând sunetul lor.] Şi când au făcut aşa, am fost prins în această piramidă, o constelaţie. Şi m-am gândit: “Acum, aceasta este aceea.” Am amorţit total. Şi am zis: “Oh, Doamne! Aceasta înseamnă că va fi o explozie ce mă va omorî. Eu sunt la capătul drumului meu acum. Eu nu trebuie să o spun oamenilor mei, când această viziune va pleca, nu aş vrea ca ei să o ştie, dar, Tatăl ceresc mi-a făcut cunoscut acum că timpul meu s-a terminat şi eu nu voi spune familiei mele, altfel ei se vor îngrijora de mine, pentru că, el va pleca. Şi aceşti îngeri m-au chemat şi voi fi omorât foarte curând acum în vreun fel de explozie.”

  167. Apoi a venit la mine, în timp ce eram în această constelaţie, “Nu, nu este aceea. Dacă aceea te-ar fi omorât, l-ar fi omorât şi pe Iosif.” Şi îl puteam auzi pe Iosif chemându-mă. Ei bine, atunci m-am întors din nou. M-am gândit: “Doamne Dumnezeule, ce înseamnă această viziune?” Şi m-am întrebat. Şi apoi aceasta a venit la mine, nu un glas, doar a venit la mine. “Oh, aceia sunt Îngerii Domnului, venind să-mi dea noua însărcinare. Şi când m-am gândit la aceea, mi-am ridicat mâinile, şi am zis: “Oh, Doamne Isuse, ce vrei să fac?” Şi viziunea m-a părăsit. Pentru aproape o oră, eu nu puteam simţi.

  168. Acum, voi oameni ştiţi ce sunt binecuvântările Domnului. Dar Puterea Domnului este cu totul diferită, Puterea Domnului în astfel de locuri. Eu am simţit-o, de foarte multe ori, înainte, într-o viziune, dar niciodată în acel fel. Aceea se simte ca o teamă reverentă. Aceea era aşa de sacră încât m-a paralizat, în prezenţa acestor Fiinţe. Eu vă spun adevărul. Aşa cum a zis Pavel: “Nu mint.” Niciodată nu m-aţi prins spunând ceva greşit referitor la ceva în acel fel? Ceva urmează să se întâmple.

  169. Apoi, după un timp, am zis: “Doamne Isuse, dacă voi fi omorât, lasă-mă să ştiu, să nu spun oamenilor mei despre aceasta, dar dacă este altceva, lasă-mă să ştiu.” Dar, nimic nu mi-a răspuns.

  170. După ce Duhul m-a părăsit, cam la o jumătate de oră, cred eu, sau mai mult, am zis: “Doamne, dacă aceea este, atunci, că voi muri şi ai terminat cu mine pe pământ şi voi fi dus acasă acum, care, dacă aceea este, este bine. Este în ordine.” Astfel, am zis: “Dacă aceea este, lasă-mă să ştiu. Trimite puterea Ta din nou peste mine, ca să ştiu să nu spun oamenilor mei sau la nimeni despre aceea, pentru că Tu stabileşti să vi să mă iei.” Şi nimic nu s-a întâmplat. Şi am aşteptat un timp. Apoi am zis: “Doamne Isuse, dacă aceea nu înseamnă aceea şi înseamnă că Tu ai ceva pentru mine de făcut şi îmi va fi descoperit mai târziu, atunci trimite puterea Ta.” Şi aceea aproape m-a luat din cameră!

  171. M-am aflat, pe undeva, prin colţ. O puteam auzi pe soţia mea, pe undeva, încercând să deschidă o uşă. Uşa dormitorului era încuiată. Şi aveam o Biblie deschisă şi aceasta se citea, nu ştiu, dar aceea era, cred eu, la Romani al 9-lea capitol, ultimul verset, “Iată, pun în Sion o piatră de colţ, o piatră de poticnire, o piatră de preţ şi oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” Şi m-am gândit: “Este ciudat să citesc aceea.” Duhul încă mă ducea, în cameră.

  172. Am închis Biblia şi am stat acolo. M-am dus la geam - era cam la ora zece ziua, sau mai bine - şi mi-am ridicat mâinile şi am zis: “Doamne, Dumnezeule, eu nu înţeleg. Aceasta este o zi neobişnuită, pentru mine. Şi mi-am ieşit din mine, aproape.” Am zis. “Doamne, ce înseamnă aceea? Lasă-mă să o citesc din nou, dacă acela eşti Tu.” Acum, aceasta sună ca ceva nesăbuit. Mi-am luat Biblia, mi-am deschis-o. Acolo era din nou, în acelaşi loc, Pavel spune evreilor că ei au încercat să - a spus romanilor că evreii au încercat să Îl accepte prin fapte, dar aceea este prin credinţă cum Îl credem.

  173. Ei bine, a fost un timp groaznic, de atunci. Acum vedeţi unde stau. Nu ştiu ce se întâmplă. Nu ştiu ce să spun. Dar acum, daţi-mi voie, acum, de acum înainte, pentru timpul următor, cam cincisprezece, douăzeci de minute, daţi-mi voie să spun ceva aici acum. Amintiţi-vă, niciodată nu au greşit viziunile acelea.

  174. Acum voi lua Scripturile un moment, dacă observaţi, în Apocalipsa al 10-lea capitol … acum daţi-mi voie să spun aceasta: dacă viziunea este Scripturală, ea poate fi interpretată numai prin Scriptură. Şi apoi aş vrea ca voi să le puneţi împreună. Şi acum, cei prezenţi şi cei ce ascultă benzile, fiţi siguri că o veţi spune în acest fel cum o spun, că este foarte uşor de înţeles greşit.

  175. Vă grăbiţi? [Adunarea răspunde: “Nu.”] În regulă. Vă mulţumesc că aţi fost aşa de liniştiţi, buni. Acum, “Al şaptelea înger…

176. Acum, “Domnilor,” aşa cum am intitulat-o, “Este Acesta Semnul Timpului Sfârşitului?” Unde trăim? Ce timp din zi este? Aşa cum luptătorul obosit, prin noapte, se ridică şi întoarce ceasul să vadă cât este acesta, aprinde lumina. Rugăciunea mea este, “Dumnezeule, lasă ca noi să  aprindem Lumina. Eu stau într-un loc groaznic, dacă aţi şti măcar. Amintiţi-vă, eu  vă  spun în Numele  Domnului, eu v-am spus adevărul şi ceva se va întâmpla. Eu nu ştiu.

  177. Acum, voi de pe bandă, prindeţi aceasta? Eu nu ştiu. Eu voi încerca să vă spun ce a venit la mine, ieri, stând în cămăruţa mea. Nu spun că acesta este adevărul. Aceea era numai ceva ce s-a mişcat în inima mea, unde m-am plimbat pe podea.

  178. Eu trebuia să cobor, să-mi iau puţin timp să vin cu Charlie, să merg la vânătoare cu el într-o zi, înainte de a ne despărţi unul de celălalt.

  179. Daţi-mi voie să spun, că, deoarece eu voi pleca în vest, nu este ca să părăsesc acest tabernacol. Aceasta este biserica ce mi-a dat-o Dumnezeu. Aici este cartierul meu general.  Aici este unde stau. Eu voi pleca numai în ascultare de o poruncă ce mi-a fost dată printr-o viziune. Fiul meu, Billy Paul, va rămâne secretarul meu. Biroul meu va fi chiar aici în această biserică. Cu ajutorul Domnului, eu voi fi aici când se termină lucrul  acesta, să  predic “Cele Şapte Peceţi.” Şi orice benzi pe care le fac, sau altceva, se vor face chiar aici în această biserică. Şi chiar aici, din câte ştiu, este locul unde pot predica cu mai multă libertate decât  în  oricare altul în lume,  deoarece  există un grup de oameni aici care cred, şi  sunt  flămânzi şi merg înainte. Şi cu aceştia mă simt ca acasă, pentru mine. Şi dacă observaţi, visurile au vorbit acelaşi lucru. Vedeţi, unde hrana…

  180. Acum, dar, eu nu ştiu ce ţine viitorul. Dar ştiu cine ţine viitorul. Acela-i lucrul important.

  181. Acum, Dumnezeule, dacă sunt greşit, iartă-mă şi apoi închide-mi gura, Doamne, la orice lucru ce nu va fi voia Ta. Eu fac aceasta numai deoarece sunt impresionat, Doamne. Fie ca oamenii să înţeleagă, nu doar să fie impresionaţi.

  182. Motivul că mă gândesc că interpretarea nu a venit imediat, aceea a fost prin suveranitatea lui Dumnezeu, deoarece eu cred că este scrisă aici în Biblie pentru mine. Şi apoi dacă aceea este Scripturală, aceea este numai Scriptura care o poate interpreta. Şi dacă este adevărată, frate, soră, nu vreau să vă speriu, dar mai bine aţi fi foarte atenţi acum. Noi ne-am propus să … ceva se va întâmpla.

  183. Şi aceasta o spun cu reverenţă şi teamă de Dumnezeu. Şi credeţi că voi sta aici şi voi oameni chiar mă credeţi a fi un profet. Eu nu pretind că sunt. Emoţia mea este aceasta. Anul trecut, am zis: “Eu … singurul lucru ce am văzut, trezirea s-a terminat, în naţiuni, sau, această naţiune, oricum.” Am făcut un tur evanghelistic. Mulţi dintre voi aţi fost cu mine. Oh, aceea a fost bine. Noi am avut mari bucurii, adunări frumoase, multe gloate, dar aceea doar nu a atins punctul. Anul acesta, voi face un tur misionar. Imediat ce voi putea, voi pleca în Africa, India şi în jurul lumii, dacă pot, într-un alt tur misionar. Dacă acela nu merge, nu voi lua nici apă, nici hrană şi mă voi urca pe ceva munţi înalţi pe undeva şi voi sta acolo până când Dumnezeu îmi răspunde în vreun fel. Nu pot trăi în acest fel. Eu doar nu pot merge înainte. Acesta poate fi răspunsul aici. Eu nu ştiu. Până când El mă schimbă.

  184. Vă amintiţi de viziunea de acum trei săptămâni în urmă, stând în soare, predicând adunării? Toţi aţi fost aici duminica trecută. Multe duminici, voi oameni de aici care luaţi benzi şi sunteţi aici când acestea sunt făcute, voi vei înţelege aceste lucruri, pentru că, acum, eu doar voi atinge aceste lucruri şi voi urmăriţi aceasta. Fiecare pic din ceea ce s-a spus, se tipizează chiar în aceasta. Astfel aceea trebuie să fie interpretarea. Eu nu ştiu. De aceea o spun: “Domnilor, este acesta?”

  185. Eu cred că “îngerul al şaptelea” din Apocalipsa 10 este mesagerul epocii bisericii din Apocalipsa 3:14. Amintiţi-vă … acum daţi-mi voie să citesc … priviţi … unde pot citi … acum, acesta era îngerul al şaptelea.

Dar în zilele glasului îngerului al şaptelea … (versetul al 7-lea) … când el va începe să sune, taina lui Dumnezeu se va sfârşi, aşa cum a declarat-o slujitorilor săi profeţi.”

  186. Acum, observaţi, acesta era un înger şi este un înger al epocii bisericii a şaptea, deoarece spune aici, acela este “al şaptelea înger,” al epocii a şaptea. Am aflat că … dacă vreţi să vedeţi cine - unde este îngerul, Apocalipsa 3:14, acela este, “Îngerul bisericii din Laodicea.”

  187. Acum, vă amintiţi când aceea s-a spus, îngerii şi epocile bisericilor. Şi acum, în aceasta, aceea se va îmbina chiar în “Cele Şapte Peceţi” ce venim să le vorbim. Şi Cele Şapte Peceţi despre care încercăm să vorbim, când vin de data aceasta, sunt cele şapte Peceţi scrise. Şi Cele Şapte Peceţi, din câte ştiţi, sunt doar manifestarea celor şapte îngeri ai celor şapte biserici. Dar, există alte Şapte Peceţi care sunt în spatele Cărţii, aceea este afară din Biblie. Observaţi. Vom ajunge la aceea într-un moment.

  188. Acum, înainte de a începe aceasta, sunteţi obosiţi? [Adunarea răspunde: “Nu.”] V-ar place să vă ridicaţi, să schimbaţi poziţia? Acum ascultaţi atenţi.

  189. Al şaptelea înger din Apocalipsa 10:7 este mesagerul epocii a şaptea a bisericii. Vedeţi? Acum priviţi. “Şi în zilele…” Acum priviţi aici. “Dar în zilele glasului îngerului al şaptelea, când va începe să sune, taina lui Dumnezeu se va termina,…”

  190. Acum, sunând înainte, acest mesager, al şaptelea înger aici sună Mesajul lui, la biserica Laodiceană. Observaţi felul Mesajului lui. Acum, acela nu a fost către primul înger, (nu i-a fost dat aceea), al doilea înger, al treilea, al patrulea, al cincilea, al şaselea, dar acesta este îngerul al şaptelea care a avut acest fel de Mesaj. Ce era aceea? Observaţi felul Mesajului, “Să termine tainele lui Dumnezeu, care sunt scrise în Carte.” Al şaptelea înger încheie toate tainele ce au fost lăsate libere, neterminate, prin toate aceste organizaţii şi denominaţiuni.Îngerul al şaptelea le adună şi încheie toată taina. Acum, aceea-i ce a spus Biblia: “Încheie tainele cărţii scrise.”

  191. Acum să notăm câteva dintre aceste taine şi dacă vreţi să le scrieţi. Întâi voi lua ce spune Scofield aici, în Matei 13. Dacă vă place să scrieţi câteva, dacă nu aveţi Biblie Scofield. Aţi putea citi ce gândeşte el despre ceea ce sunt unele dintre taine. Acum, în al 11-lea verset.

“Şi a răspuns şi le-a zis: 'Deoarece  vi s-a dat vouă …(ucenicilor lui)… deoarece vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, şi nu lor, dar lor nu le este dat.” (Tainele.)

  192. Aici este taina. O “taină” este Scriptura - este “un adevăr ascuns mai dinainte acum descoperit divin, dar care este un element supranatural, încă rămâne, în ciuda descoperirii.” Cele mai măreţe taine şi cele mai mari taine sunt:

  193. Numărul unu, taina Împărăţiei cerului. Aceea este cea despre care vorbim acum, 13 … Matei 13:3 la 50.

  194. Acum, a doua taină este taina orbirii lui Israel în timpul acestei epoci. Romani 11:25, cu contextul.

  195. A treia, a treia taină este taina transformării sfinţilor vii la timpul sfârşitului al acestei epoci. 1Corinteni 15 şi de asemenea 1Tesaloniceni 4:14 la 17.

  196. A patra taină, Biserica Noului Testament ca un Trup compus din Evrei şi Neamuri. Efeseni 3:1 la 11. Romani 16:25, şi de asemenea Efeseni 6:19. Coloseni 4:3.

  197. A cincea taină este a Bisericii ca Mireasă a lui Cristos. Efeseni 5:28 la 32.

  198. A şasea taină este a Cristosului viu, acelaşi ieri, azi, şi în veci. Galateni 2:20 şi Evrei 13:8 şi multe locuri ca acela.

  199. A şaptea taină este a lui Dumnezeu, chiar Cristos ca plinătate încarnată a Dumnezeirii întrupate, în care este toată înţelepciunea Divină. Şi evlavia este reaşezată omului.

  200. A noua taină este taina fărădelegii, aflată în 2 Tesaloniceni şi aşa mai departe.

  201. A zecea taină este a celor şapte stele din Apocalipsa 1:20. Noi doar am trecut prin aceea, “Cele şapte stele ale celor şapte biserici, cei şapte mesageri” şi aşa mai departe.

   202. Şi a unsprezecea taină este taina Babilonului, prostituata. Apocalipsa 17:5 la 7.

  203.  Acelea sunt câteva dintre tainele pe care acest înger trebuie să le încheie, toată “taina,” - toate tainele lui Dumnezeu … şi cealaltă … pot s-o spun cu respect, fără să mă refer la mine, ci referindu-mă la Îngerul lui Dumnezeu.

  204. Sămânţa Şarpelui, aceea a fost o taină ascunsă, prin toţi anii.

  205. Harul, a îndreptat-o, nu disgraţie, ci real, harul real.

  206. Nu există un astfel de lucru ca un iad etern, arzând. Puteţi arde milioane de ani. Dar orice lucru ce a fost etern, niciodată nu a avut un început sau sfârşit şi iadul a fost creat.Toate tainele acestea!

  207. Taina botezului Duhului Sfânt, fără senzaţie, ci Persoana lui Cristos înfăptuind în voi aceleaşi lucrări ce le-a făcut.

  208. Taina botezului în apă. Unde, trinitarienii extremişti l-au adus la titluri de “Tată, Fiu, Duh Sfânt.” Şi taina Dumnezeirii s-a împlinit în “botezul în Numele lui Isus Cristos,” conform cu cartea Apocalipsei, pe care Biserica în acest timp trebuie să o primească. Iată câteva taine.

  209. Stâlpul de Foc reîntorcându-se. Amin! [Fratele Branham bate din palme de bucurie.] Acela-i lucrul ce trebuia să se întâmple, şi noi îl vedem.

  210. Oh, cum am putea merge înainte, numind tainele! Văzând acel Stâlp de Foc care a condus copiii lui Israel, Acelaşi care l-a lovit pe Saul pe drumul spre Damasc! Şi Acelaşi care vine, cu aceeaşi putere, făcând aceleaşi lucruri şi descoperind acelaşi Cuvânt, stând Cuvânt cu Cuvânt cu Biblia!

  211. “Sunetul trâmbiţei,” înseamnă “Trâmbiţa Evangheliei.” Şi sunetul unei trâmbiţe, în Biblie, înseamnă, “Pregătire pentru război Biblic.” Aţi notat-o? Război Scriptural…

  212. Pavel a zis, dacă vreţi să o notaţi, 1Corinteni 14:8. Pavel a zis: “Dacă trâmbiţa sună un sunet încurcat, cum va şti un om pentru ce trebuie să se pregătească?” Şi dacă nu are un sunet Scriptural, unul dovedit, o dovedire a Cuvântului lui Dumnezeu manifestat, de unde ştim că suntem la timpul sfârşitului? Dacă acela spune că ei au crezut că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci, dacă neagă semnele şi minunile Lui în care tot tărâmul naturii au crezut, în El, şi toată Biserica a crezut în El prin acestea, cum vom şti să ne pregătim?

  213. Cineva a venit cu o hartă şi a desenat-o toată şi cineva a venit, cu un alt lucru şi a desenat aceasta, contrară cu aceasta. Unii au venit şi au zis că aceasta este acesta, venind înapoi la aceasta. Şi alţii au scris cărţi şi alte lucruri ca acelea. Dar, Dumnezeu vine în puterea învierii Lui! Şi cine va vorbi împotriva aceluia? Dacă Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, El face la fel cum a făcut ieri, azi şi în veci. Aceea trebuie să facă acest înger, să ia tainele acelea, acele capete libere peste care au trecut oamenii…

  214. Observaţi, dacă aceea dă un sunet încurcat, nescriptural, cine se poate pregăti? Dar, o trâmbiţă … aţi observat, fiecare din epocile acelea, aşa cum v-am spus eu de biserica care urmează să vină, acolo a sunat o trâmbiţă, o Pecete s-a rupt. Şi o trâmbiţă însemnă război. Dacă aceea nu dă un sunet Scriptural, ce spuneţi despre aceea? Dar lăsaţi-mă să vă aduc aceasta în memorie. Să nu pierdeţi aceasta acum.

  215. Observaţi, fiecare epocă a bisericii şi-a avut mesagerul. Noi ştim aceea. Pavel era primul mesager. Şi când a sunat prima trâmbiţă şi Prima Pecete s-a rupt. Pavel era primul mesager, aşa cum am aflat. Şi ce a făcut el? A declarat război. La ce? Bisericii ortodoxe, pentru că nu au crezut semnul Mesianic care l-a produs Isus la ei. Păi, ei ar fi trebuit să-L cunoască. Ei ar fi trebuit să-L cunoască.

  216. Amintiţi-vă, Pavel a venit la sfârşitul epocii. Toţi mesagerii au venit la sfârşitul epocii. Este la timpul sfârşitului, când aceste lucruri sunt aduse.

  217. Pavel, cunoscând Scripturile şi ştiind că Isus era Mesiah şi a explodat acele sinagogi, din loc în loc, cu Scripturile şi a fost scos din fiecare, încât, în final, el şi-a scuturat praful de pe picioare şi s-a întors la Neamuri.

  218. Ce era aceea? Sunetul unei trâmbiţe, un înger, mesager, stând acolo cu Cuvântul! Oh, Doamne! Să nu o pierdeţi aceea acum. Cuvântul! Şi Pavel, cu interpretarea nealterată a Cuvântului lui Dumnezeu, a explodat fiecare din sinagogile acelea. L-a costat viaţa lui.

  219. Cum am putea merge la Irineus, la unul - mesagerul următoa-rei epoci a bisericii! Şi sfântul Martin, următoarea epocă a bisericii, când ei au început să primească doctrina nicolaiţilor, au început să intre. Şi ei au explodat epoca aceea. Sfântul Martin a explodat acea epocă. Şi apoi Luther, al cincilea mesager, el  a explodat acea Biserică catolică, cu Cuvântul lui Dumnezeu. “Cel drept va trăi prin credinţă,” a zis el, “Şi  acesta  nu  este  trupul  literal al lui Cristos,” şi el a aruncat împărtăşirea pe podea şi a ieşit şi a explodat acea biserică catolică. Acea trâmbiţă a sunat corect. Este corect? [Adunarea răspunde: “Amin.”]

  220. John Wesley s-a ridicat, în zilele bisericii Anglicane. “Cum,” au zis ei, “nu există nici un motiv să avem treziri” şi aceea s-a dus în sămânţă. Dar John Wesley s-a ridicat, cu mesajul celei de-a doua lucrare a harului: sfinţirea. Şi a explodat acea biserică Anglicană cu trâmbiţa Evangheliei pregătit pentru război. Este corect. El a făcut-o.

  221. Acum suntem în epoca Laodicea, unde ei s-au denominat din nou, metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, luteranii, penticostalii. Şi noi aşteptăm să vină un profet, să explodeze această epocă şi să-i întoarcă înapoi din nelegiuirea lor.

  222. Acum, dacă aceea a fost orientarea, peste tot prin epoci, îşi va schimba Dumnezeu orientarea în această zi? [Adunarea răspunde: “Nu.”] El nu o poate schimba. El trebuie să păstreze mersul regulat. Şi amintiţi-vă, acest mesager a fost al şaptelea înger şi el trebuia să ia toate tainele şi să le adune împreună.

  223. Observaţi, al şaptelea înger trebuia să explodeze biserica bogată a Laodicei. “Sunt bogată, bunurile cresc şi nu am nevoie de nimic.”

  224. El a zis: “Tu eşti mizerabilă nenorocită, săracă, oarbă, goală, şi nu o ştii.” Acela era Mesajul lui.

  225. Oh, Dumnezeule, trimite-ne un profet neînfricat cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL, Cuvântul lui Dumnezeu adeverit să se mişte prin aceea şi să dovedească că el este trimis de Dumnezeu. Şi când el vine, el va exploda epocile acelea. Sigur o va face. Ei au făcut aceea în orice altă epocă. Aceea nu se va schimba în această epocă. Trebuie să fie la fel.

  226. Observaţi, acum, biserica Laodiceană, mesagerul va încheia Laodicea. . .al şaptelea înger, va încheia toate tainele ce au fost pierdute în lupte, înainte, pentru adevăr.

  227. Luther s-a ridicat, dar el nu a avut tot adevărul. El a avut numai neprihănirea. Corect. Pe acolo a venit un alt mesager, numit John Wesley, cu sfinţirea. El nu a avut aceasta. Biblia a zis … apoi vine Epoca Bisericii Laodicea,  cu botezul Duhului. Dar ei l-au amestecat şi s-au dus chiar înapoi în formalism cum au făcut de prima dată, când, “El trebuie privit ca Alfa şi Omega” mâna Lui se întinde într-o direcţie şi o direcţie, “Primul şi Ultimul.”

  228. Duhul Lui a coborât în ziua Cincizecimii şi a umplut grupul acela. Ea în mod treptat s-a uscat, până când a venit la epocile întunecate. Cele Şapte Sfeşnice de aur, Cele Şapte Epoci ale Bisericii, ultima era cea mai depărtată de El. Aceea era de aproape o mie de ani de epocă întunecată, a bisericii catolice. Luther a început să aducă următoarea lumină, puţin mai aproape de Cuvânt. Următoarea lumină, a venit puţin mai aproape. Următoarea lumină, cea laodiceană, a venit chiar înapoi cum a venit, de prima dată, s-a dus drept înapoi în aceeaşi încurcătură cum s-a dus de prima dată. Nu vedeţi ce vreau să spun? [Adunarea răspunde: “Amin.”]

  229. Acum priviţi. A fost pierdut mult adevăr acolo. De ce? Unde alţii au compromis asupra adevărului. Dar acest înger al şaptelea nu compromite cu nimic. El adună toate capetele rămase libere, le adună toate sus şi în timpul sunării lui, “Toate tainele lui Dumnezeu trebuie să se termine.” Oh, Dumnezeule, trimite-l. Toate tainele ascunse au fost încheiate când, el, aceea i-a fost descoperită. Prin ce? Dacă acestea sunt taine ascunse, omul trebuie să fie un profet. Şi nu am ajuns noi doar să trecem şi să vedem acel profet, ce va veni în ultima epocă, va fi acel mare Ilie ce l-am aşteptat? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Pentru că, aceste taine care sunt ascunse printre teologi, vor fi descoperite, de Dumnezeu, şi Cuvântul vine numai la profet. [Adunarea răspunde: “Amin.”] Şi noi ştim aceasta. El va fi al doilea Ilie, aşa cum a fost promis. Oh, Doamne! Mesajul pe care el îl va aduce vor fi tainele, despre toate aceste lucruri.

  230. Noi avem botezul în apă. Totul este amestecat. Este corect. Unul stropeşte, unul toarnă. Unul ia, Tată, Fiu, Duh Sfânt.” Unul ia aceasta. Unul botează de trei ori, în faţă, pentru un - unul pentru un Dumnezeu numit “Tată,” altul pentru un Dumnezeu numit “Fiu,” altul pentru un Dumnezeu numit “Duh Sfânt.” Celălalt a zis: “Tu eşti greşit. El  trebuie  să  boteze pe spate, de trei ori, în acel fel.” Şi oh, ce încurcătură! Dar întregul lucru s-a terminat, căci există numai un singur Dumnezeu şi Numele Lui este Isus Cristos. “Şi nu există un alt Nume prin care oamenii trebuie să fie salvaţi.” Nu există un text al Scripturii, nicăieri în Biblie, unde cineva a fost botezat cândva în alt fel decât în Numele lui Isus Cristos. Niciodată nu a fost vreuna din bisericile noi, sau Biserica lui Isus Cristos, stropită cândva, turnată, sau altceva. Niciodată nu s-a folosit vreo ceremonie, “Eu te botez în nume de Tată, Fiu, Duh Sfânt.” Acelea sunt crezuri şi alte lucruri. Şi în lupta pentru adevăr, capetele acelea au fost pierdute, dar Dumnezeu a zis că ele vor fi restabilite din nou în ultima zi. “Eu voi restabili,” zice Domnul. Noi am trecut prin aceea, nu de mult timp, Pomul Miresei.

  231. Este nevoie de un profet. Biblia zice că el va fi aici. Este corect. Maleahi 4, vorbeşte că el va fi aici şi noi credem, că el va fi. Noi îl aşteptăm. Şi aşteptăm manifestarea lui şi vom vedea Cuvântului lui Dumnezeu dovedit.

  232.  Doar câţiva Îl vor înţelege. “Cum era în zilele lui Noe, tot la fel va fi la Venirea Fiului omului.” Câţi au fost salvaţi? Cinci suflete … în zilele lui Lot, de fapt trei au fost salvaţi. Soţia a ieşit, şi a fost pierdută. “Tot la fel va fi la Venirea Fiului omului.” Foarte puţini vor fi salvaţi, schimbaţi în timpul acela; una din tainele acelei biserici care să fie răpită. Cum  a fost luat Lot, cum Lot a fost scos afară, Noe a fost luat sus şi biserica va fi ridicată la fel. Unul a intrat şi  unul a ieşit şi celălalt  se duce sus. Vedeţi? Aceea este exact, perfect. Cuvântul vine.

  233. Cartea care este scrisă înăuntru, este completă când acesta, toate tainele acestea se termină să fie sunate.

  234. Daţi-mi voie să citesc din nou, acum, ca să fiţi siguri. Acum priviţi.

Dar în zilele glasului îngerului al şaptelea (ultimul înger). . .când el va începe să sune, taina lui Dumnezeu se va termina,…

  235. Acum, ce este taina lui Dumnezeu … una dintre ele? Pavel a zis, la 1 Timotei 3, cred că era, a zis: “Fără îndoială mare este taina evlaviei … căci Dumnezeu a fost manifestat în carne.” Noi L-am pipăit, L-am văzut, a fost primit în Glorie, mărturisit de Îngeri, a fost dovedit aici pe pământ. Dumnezeu a fost!

  236. Sigur, aceea este o taină mare, dar toată este rezolvată. Nu “Tată, Fiu, şi Duh Sfânt,” trei Dumnezei, ci un Dumnezeu în trei slujbe. Calitatea de Tată, sub Moise. Calitatea de Fiu, sub Cristos. Duhul Sfânt, sub această perioadă de timp. Trei perioade de timp ale aceluiaşi Dumnezeu, nu trei Dumnezei. Taina s-a încheiat acum. Biblia a zis că va fi.

  237. Când ei … am văzut, zilele trecute, unde ştiinţa a încercat să mă contrazică, în ceea ce ziceam, când am zis: “Oricine care a crezut că Eva a mâncat un măr…” Acum - ei, ştiinţa zice, aţi văzut în ziar zilele trecute, un titlu mare, “Ea a mâncat o caisă.” Prostii. Aceea ar înşela-o? [Adunarea răspunde:  “Nu.”] Desigur nu. Vedeţi? Ei doar … aceea este ceea ce a adus Cain, voi ştiţi. El a adus chiar acelaşi lucru înapoi, dar Dumnezeu nu i-a primit jertfa lui. Şi Abel, neprihănit, aceea i-a fost descoperită, “Acela era sângele” şi el a adus sânge. Oh, Dumnezeule, această biserică şi epoca în care trăim!

  238. “Cartea care este scrisă înăuntru,” apoi este completată când acest înger încetează. Acum vă rog să înţelegeţi aceasta. Când Mesajul îngerului al şaptelea este complet, taina Dumnezeirii, taina seminţei şarpelui, toate celelalte taine din toate celelalte lucruri, calitatea de fiu etern, aşa cum vorbesc ei despre ea. Cum poate fi un fiu etern, când eternitatea niciodată nu a început sau nu se termină niciodată? Şi un fiu este ceva care se naşte din ceva. Cum îi poate face sens?

  239. Cum poate exista un iad etern, când iadul a fost creat? Eu cred într-un iad ce arde. Desigur. Biblia a zis aşa. Dar, acela este pentru distrugere. Biblia a zis: “Ferice de cei ce nu au parte de a doua moarte.” Vedeţi? Vedeţi, voi nu veţi fi distruşi, prin a doua moarte. Prima este una fizică. A doua este o moarte spirituală, când orice lucru se termină. “Sufletul care păcătuieşte acel suflet va muri.” Veţi fi pedepsiţi pentru păcatele voastre, poate timp de sute de ani, mii de ani. Dar nu poate exista un iad etern, deoarece Biblia a zis că iadul a fost creat. Cum poate fi creat şi să fie etern? Dacă a existat cândva. . .Biblia a zis: “Iadul a fost creat pentru diavolul şi îngerii lui.” Şi apoi, dacă el a fost creat, acela nu poate fi etern. Căci, etern, orice lucru etern, nu a început niciodată şi nu va avea sfârşit niciodată.

  240. În acel fel nu putem muri niciodată, deoarece noi am fost întotdeauna. Noi suntem parte din Dumnezeu, vlăstar al lui Dumnezeu. Şi El este singurul lucru Etern ce poate exista. [Fratele Branham bate pe amvon de trei ori.] Amin. Voi nu mai puteţi muri, tot la fel cum Dumnezeu nu poate muri, pentru că voi sunteţi eterni, cu El. Amin! Să vină aceea! Aleluia! Acest vechi sanatoriu se pare că a obosit oricum.

  241. Observaţi, “Cartea scrisă…” Când acest înger încheie toate aceste capete de taine lăsate libere care prin lupta ce s-a dat, Luther s-a luptat şi Wesley s-a luptat şi penticostalii s-au luptat, “Dar va veni unul,” zice Biblia, “că în zilele sunării lui, toate tainele acestea…” Unitarienii au fugit la Numele Isus. Trinitarienii s-au dus la Tată, Fiu, Duh Sfânt, aşa cum au făcut la Conciliul dela Niceea, acelaşi lucru. Ambii au fost greşiţi. Dar, acum, în mijlocul drumului, în Scripturi, stă adevărul. Vedeţi unde suntem? Îngerul Domnului!

  242. Observaţi Apocalipsa 5:1. Ascultaţi la acesta acum.

Şi am văzut în mâna dreaptă a celui ce şedea pe tron o  carte scrisă înăuntru (scrierea era în interior) şi  în partea  din spate, pecetluită cu şapte peceţi.

  243. Acum, există scriere în interiorul Cărţii, dar, pe partea din spate a avut şapte Peceţi, pe partea din spate a ei, aceea nu era scrisă în Carte. Acum, acesta este descoperitorul care vorbeşte, Ioan. Acum, amintiţi-vă, aceea nu era scrisă în Carte. “Şi în zilele glasului celui de-al şaptelea înger, toate tainele acestea care sunt scrise înăuntru se vor termina.” De aceea trebuie să se poarte grijă în ziua aceea. Acum vedeţi ce vreau să spun? [Adunarea răspunde:  “Amin.”] Mă urmăriţi? [Adunarea răspunde: “Amin.”]

  244. Atunci este timpul pentru cele şapte glasuri din Apocalipsa 10 să fie descoperite. Când Cartea s-a terminat, există numai un singur lucru rămas şi aceea este cele şapte glasuri tainice de tunet care au fost scrise în partea din spate a Cărţii, despre care lui Ioan i-a fost interzis să le scrie. Să le citesc.

Şi am văzut un înger puternic coborând din cer îmbrăcat cu un nor. Şi deasupra capului lui era curcubeul şi faţa lui era ca soarele,  şi picioarele lui erau ca stâlpii de foc.

Şi el a avut o cărticică deschisă în mâna lui. Vedeţi, acum urmăriţi aceasta. Şi  el  şi-a  pus  piciorul drept pe mare… stângul pe pământ

şi a strigat cu glas tare, ca un leu care răcneşte şi când el a strigat, Şapte Tunete şi-au făcut auzite glasurile lor.  (Priviţi.)

Şi când Cele Şapte Tunete şi-au făcut auzite glasurile, eram gata să scriu:

  245. Acolo era ceva spus. Acela nu era doar un sunet. Ceva s-a spus. El era gata să scrie.

şi am auzit un glas din cer zicându-mi . . .

  246. Priviţi unde erau glasurile, Tunetele. Nu în Cer, pe pământ! Tunetele nu s-au auzit din ceruri. Ele s-au auzit de pe pământ.

“Şi eram gata să scriu: atunci am auzit un glas din cer care mi-a zis, Pecetluieşte, (cu literă mare P-E-C-E-T-E), Pecetluieşte ce au spus Cele Şapte Tunete şi nu le scrie.

  247. Acelea sunt pe partea  din spate. Când  cartea  este  completă … El nu a zis: “Pe partea din faţă.” El a zis: “Pe partea din spate,” după ce aceea s-a făcut total, completate, atunci, glasurile celor Şapte Tunete sunt singurul lucru, care au rămas în carte, care nu sunt descoperite. Aceea nici nu scrie în carte.

  248. Oh, Doamne! Doresc să pot ajunge la aceea, ca oamenii de fapt … nu greşiţi, să nu greşiţi, vă rog să nu, de data aceasta. Eu vă voi părăsi. Să nu greşiţi. Dacă aţi ascultat cândva, ascultaţi acum! Aceste Peceţi sunt pe partea din spatele cărţii şi în timpul când îngerul al şaptelea sună, toate tainele ce sunt scrise în carte sunt completate.” Şi imediat, Cartea, care a fost deschisă şi scrisă înăuntru, se închide, “Tainele lui Dumnezeu s-au terminat.” Şi acestea sunt tainele lui Dumnezeu, plecarea Bisericii, şi toate celelalte lucruri. “Tainele s-au terminat.”

  249. Când sună îngerul al şaptelea orice taină, s-a terminat. Cel ce vrea, orice ar putea fi. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greşi. Şi el a zis: 

Dar în zilele glasului îngerului al şaptelea, când el  va începe să sune, taina lui Dumnezeu se va termina, aşa cum a declarat slujitorilor săi profeţi. 

  250. Toate lucrurile acelea, ca şi oh, Roma fiind curva şi toate bisericile protestante, denominaţiiunile denominându-se după ea, au devenit prostituatele ei. Vedeţi, toate tainele acelea, despre care au vorbit profeţii, se vor descoperi chiar aici în această ultimă oră. Şi când acest înger al şaptelea se ridică în Epoca Laodicea şi începe să sune adevărata trâmbiţă … deoarece aceea va fi contrară, ei nu o vor crede. Ei cu siguranţă nu o vor crede. Dar, acela va fi un profet inspirat, deoarece nu este cale să v-o închipuiţi. Oamenii încearcă să-şi imagineze trinitatea şi încărunţesc şi înnebunesc. Nimeni nu poate s-o înţeleagă. Ei încă cred că Eva a mâncat un măr şi toate lucrurile acelea. Deoarece, aceea este tradiţie de care s-au ţinut oamenii, tot la fel cum a aflat Isus Biserica. Dar va trebui să fie un profet condus Divin, pentru Cuvântul lui Dumnezeu care vine la el, cu interpretarea corectă a descoperirii lui Isus Cristos. Astfel, atunci, aceea - trebuie să fie în acel fel. Dumnezeu să ne ajute!

   251. Acum, “Când el sună înainte,” acum aceea este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Noi avem aceea clară. Când el sună Mesajul lui, declară război. Cum a făcut Pavel la ortodocşi, cum au făcut ceilalţi, ca Luther, Wesley, împotriva organizaţiei, când el declară război şi le spunea: “Ei mint, acela nu este adevărul! Şi ei sunt înşelători!” Când el sună aceea, nu puteţi greşi. Aceea nu va greşi, deoarece el va fi dovedit prin Cuvântul lui Dumnezeu. Voi ştiţi exact ce este aceea. Şi când el o face el sună înainte să cheme din Babilon: “Ieşiţi afară, poporul Meu, să nu vă faceţi părtaşi păcatelor ei.” Dumnezeule, trimite-l! Să nu pierdeţi aceasta.

  252. Acum, “Când el începe să sune, taina se va termina.” Acum, notaţi, atunci este timpul pentru glasurile celei de-a şaptea Pecete, din Apocalipsa 10, să se descopere. Înţelegeţi? [Adunarea răspunde: “Amin”] Când toate tainele cărţii au fost complete! Şi Biblia a zis, aici, că el va încheia tainele … când, bărbaţii în celelalte epoci s-au luptat pentru adevăr, ei s-au luptat pentru neprihănire, ei s-au întrebat de ce. Sfinţirea, ei s-au luptat pentru aceasta şi s-au luptat pentru aceea, ei s-au luptat pentru aceasta. Ce au făcut ei? S-au întors drept înapoi şi s-au organizat în aceea, acelaşi lucru. Penticostalii şi baptiştii, prezbiterienii, lutheranii, fiecare, au  făcut  acelaşi  lucru, s-au întors chiar în jur şi au făcut acelaşi lucru. Şi Biblia a zis, în Apocalipsa 17, că aşa vor face ei, bătrâna mamă şi fiicele ei, “TAINA, BABILON.”

  253. Biblia a zis, aici, că aceea va fi una dintre tainele ce se vor descoperi. Protestanţii, prostituate, “comiţând preacurvie spirituală,” conduc oamenii prin denominaţiuni, cu “paharul nelegiuirilor” lor, de doctrine omeneşti, să-i tragă dela izvorul umplut cu Sânge, unde Puterea Dumnezeului Atotputernic curge fără plată, să manifeste pe Isus Cristos. Dacă aceea-i adevărat, atunci, Dumnezeu va aduce aceasta înapoi. Şi El a făcut aceasta şi El va continua. Dar, când aceea se împlineşte, Cuvântul s-a încheiat.

  254. Acum a mai rămas un singur lucru, acelea sunt cele Şapte Tunete, aceea nu o ştim. Şi acelea nu au sunat în zadar. Dumnezeu nu face ceva doar să se joace. Noi ne jucăm şi acţionăm prosteşte, dar nu Dumnezeu. Orice lucru cu Dumnezeu este “Da” şi “Nu.” El doar nu se prosteşte. El nu glumeşte. El vrea să spună ceea ce spune. Şi El nu spune nimic, numai dacă este ceva, un înţeles la aceea.

  255. Şi Cele Şapte Tunete, sunt chiar aici în Descoperirea lui Isus Cristos, este ceva taină. Nu spune Biblia că aceasta este “Descoperirea lui Isus Cristos ?” [Adunarea răspunde:  “Amin.”] Păi, există ceva taine ascunse, atunci, din aceea. Hm! Ce este aceea? Cele Şapte Tunete au aceasta. Căci, Ioan era gata să scrie şi un Glas a venit din cer, a zis: “Să nu scrii aceea. Ci, pecetluieşte aceasta. Pune aceasta în spatele Cărţii.” Aceea se va descoperi. Acelea sunt tainele.

  256. Acum, noi am rezolvat lucrurile acestea, prin Duhul Sfânt, ce ne-a spus: “Nu erau mere. Acela a fost sexual.” Ne-a spus aceste lucruri. Nu există nimeni să stea împotriva Lui. Niciodată nu am văzut un predicator în viaţa mea, să fie de acord cu aceea. Dar, eu i-am întrebat.

  257. Ştiţi, în Chicago, când am stat înaintea lor, vreo trei sute şi cincizeci de predicatori. Voi femeilor de aici din Chicago, aţi fost acolo, aţi auzit despre aceea. Şi Domnul mi-a spus, cu trei seri înainte. A zis: “Ei îţi vor întinde o cursă.” El a zis: “Stai la geam aici şi-ţi voi arăta.” A zis: “Domnul Carlson şi Tommy Hicks te vor întâlni mâine dimineaţă, vor să meargă la micul dejun. Şi să-i spui la Tommy să stea. Dar,” a zis, “iată cum va arăta. Spune-le că nu vor avea adunarea în locul la care se gândesc. Ei vor fi în alt loc.” A zis: “Să nu te temi. Eu voi fi cu tine.” Aceea este destul de bine pentru mine.

  258. În dimineaţa următoare, domnul Carlson, preşedintele oamenilor de afaceri ai Evangheliei Depline, a venit, a zis - m-a chemat, a zis: “Frate Branham, aş vrea să merg la micul dejun cu tine.” Am zis: “Bine.”

  259. Am zis: “Urmăreşte să vezi că şi Tommy Hicks va fi acolo.”

  260. Ne-am dus jos la Town And Country şi a zis: “Ei bine, frate Branham,” a zis el, “oh, aceasta este minunat…”

  Am zis: “Tommy, ai vrea să-mi faci un favor?”

  “Sigur, frate Branham.”

  Am zis: “Ai vrea să vorbeşti în locul meu?”

  El a zis: “Oh, eu nu o pot face.”

  261. Am zis: “Păi, eu sunt un om cu şapte clase, şi eu voi zice empire în loc de umpire [arbitru]. Înţelegeţi? Eu nu ştiu cum să vorbesc în faţa lor. Şi acolo va fi marea Asociaţia Ministerială din Chicago. Cum voi vorbi înaintea lor, cu şapte ani de şcoală ai mei, Tommy? Tu eşti un doctor în divinitate.”

  Am zis: “Tu ştii cum să vorbeşti. Eu nu ştiu.”

  El a zis: “Frate Branham, eu nu o pot face.”

  Am zis: “De ce? Eu ţi-am făcut multe favoruri.” Şi am pus-o foarte direct.

  262. Şi fratele Carlson a zis: “Oh, frate Branham, el nu o poate face.” Am zis: “Cum?” El a zis, “Ei bine…”

  263. Am zis: “Ştiţi de ce? Ştiţi de ce, dar nu vreţi să-mi spuneţi. Ei mi-au pus o cursă.”

  264. Am zis: “Frate Carlson, tu ai acea cameră de hotel, nu-i aşa, unde am avut celălalt banchet?” “Da.” Am zis, “Tu nu o vei mai obţine.”

  265. El a zis: “Ei bine, frate Branham, eu am depus banii pentru aceea.”

  266. Am zis, “Nu contează ce ai făcut, aceea nu va fi acolo. Aceea este o cameră de culoare verde. Noi vom fi într-o cameră de culoare maro. Eu voi fi în spate în colţ. Doctor Mead va sta la dreapta.  Bărbatul acela de culoare şi soţia lui vor sta aici şi aşa şi aşa. Acolo va fi un preot a lui Budda ce va sta la partea dreaptă extremă a mea şi cum vor fi îmbrăcaţi.” Şi am zis, “Ştii ce este aceea, Tommy. Tu eşti - marea ta Asociaţie Ministerială din Chicago mă va provoca  despre: 'Botezul în Numele lui Isus Cristos.' Marea Asociaţie  Ministerială  mă  va  provoca  despre, 'Dovada Duhului Sfânt,' vorbirea în limbi. Ei mă vor provoca despre, 'Sămânţa Şarpelui' şi despre predicarea harului.”

  267. Tommy s-a uitat acolo şi: “Milă! Dumnezeule!”

   A zis: “Eu nici nu cred că voi merge măcar.”

  Am zis: “Da, tu vei merge.”

  268. Şi în ziua următoare, omul care s-a uitat la depunere, i-a dat înapoi depunerea şi a zis: “Noi avem o orchestră. Noi am programat-o şi am uitat şi am pierdut lucrul acela şi a trebuit să o dăm unei orchestre şi nu o poţi avea.” Şi ne-am dus la Town And Country.

  269. Am intrat, în dimineaţa aceea şi acolo toţi s-au ridicat. Când am stat în spatele catedrei acolo în spate şi aşteptând, după ce au avut micul dejun, m-am uitat în jur la ei în acel fel. Noi am avut dejunul într-o cameră. Am ieşit, m-am aşezat acolo şi acolo era Marea Asociaţie Ministerială din Chicago. M-am uitat în jur la ei. Fiecare s-a prezentat ca doctor Ph.D L.L., Q.U.S.T. şi toate lucrurile în acel fel. M-am aşezat şi doar i-am ascultat, până ce au terminat.

  270. Fratele Carlson s-a ridicat. El a zis: “Domnilor…” Şi toţi îl cunoaşteţi pe Hank Carlson. Întrebaţi-l. Ei bine, voi o aveţi pe bandă chiar aici. Dacă vreţi să cumpăraţi banda, ea este aici. Băieţii o au. El a zis: “Domnilor,” a zis el, “vi-l prezint în continuare pe fratele Branham.” El a zis: “Poate nu toţi sunteţi de acord cu el, despre doctrina lui, dar daţi-mi voie să vă spun ceva: cu trei zile în urmă, ne-am aşezat într-un loc şi dacă omul acela nu mi-a spus orice lucru ce s-a întâmplat în această dimineaţă, eu nu stau aici. El mi-a spus că toţi v-aţi propus să-l întrebaţi despre doctrina lui. Şi el mi-a spus că va trebui să anulez celălalt loc, să fiu aici. Şi mi-a spus exact unde va şedea doctor Mead şi aceşti oameni, chiar exact şi iată-i.” El a zis: “Voi poate sunteţi în dezacord cu el, dar, voi spune un singur lucru, el nu se teme de tot ceea ce se gândeşte.” El a zis: “Acum, frate Branham, podiumul este al tău.”

271. Am zis: “Înainte de a începe … voi citi ceea ce am făcut în această dimineaţă, “Nu am fost neascultător viziunii cereşti.” Am zis: “Acum să stabilim aceasta. Acum, voi toţi vorbiţi de-a fi doctori ai Divinităţii şi eu stau aici singur.” Am zis: “Dacă este aşa, vreţi să mă întrebaţi, despre botezul în Numele lui Isus, noi vom începe despre aceea întâi. Aş vrea ca unul dintre voi să-şi aducă Biblia şi să stea aici alături de mine, despre orice am învăţat eu.” Am zis: “Staţi aici alături de mine şi cu Cuvântul lui Dumnezeu, să contraziceţi aceasta.” Am aşteptat. Nimeni nu a zis nimic. Am zis: “Eu vă cer la unii dintre voi oameni să veniţi să staţi alături de mine. Care este problema cu voi? Atunci, daţi-vă jos de pe spatele meu, dacă vă este teamă să staţi aici alături de mine.” Nu de mine se tem ei, este acel Înger al Dumnezeului Atotputernic. Căci, ei ştiu, dacă El a putut să-mi spună dinainte să vin … ele sunt chiar mai strălucitoare decât am crezut că sunt. Ei au ştiut mai bine decât să stea acolo. Aha.

  272. Voi ştiţi, voi aţi fost uneori, la fel, dar ei nu au făcut aceasta. Care este problema? Dacă aceea este aşa de mare şi ei ştiu că este aşa de adevărată … eu o am pusă pe bandă şi oriunde în altă parte, eu sunt gata să o vorbesc, într-un fel creştin, cu orice frate. Eu nu mă voi certa cu nimeni, dar aş vrea să veniţi, să contraziceţi ceva din aceea, cu Cuvântul. Nu cu caietul vostru de notiţe, nu ce a zis doctorul cutare şi cutare, sau sfântul cutare şi cutare. Aş vrea să ştiţi ce a zis Dumnezeu. Aceea este baza. Aş vrea să ştiţi ce este aceea. Ei nu o fac.

  273. Acum, priviţi, când este timpul pentru Cele Şapte Glasuri, atunci este timpul pentru şapte glasuri, când cartea este completă, din Apocalipsa 10 să fie descoperită. Acum observaţi. Ascultaţi. Acum, nu vă voi ţine prea mult. Ştiu că vă epuizez, aici. Este zece fără douăzeci. [Adunarea răspunde: “Nu. Mergi înainte.”] Ascultaţi atenţi acum, eu ştiu, ridicându-vă şi să vă schimbaţi poziţiile şi lucruri. Voi fi bucuros când biserica se termină să nu ne înghesuim. Vom putea lua toată ziua să predicăm despre aceea.

  274. Acum observaţi. Acum notaţi. Cele Şapte Glasuri erau tunete, explozii. Dumnezeule, ajută-ne. Dacă sunt greşit, Doamne, iartă-mă.

  275. Eu vă pun o întrebare. Aceea a explodat cu un tunet, când glasul acesta a sunat. Aţi observat, că, atunci când Cele Şapte Peceţi ce au urmat Cele Şapte Epoci ale Bisericii, când Prima Pecete s-a deschis, acolo a fost un tunet? Primele Peceţi din carte s-au deschis, acolo a fost un tunet. Nu se va deschide această Pecete din exteriorul cărţii în acelaşi fel? [Adunarea răspunde: “Amin”] Dumnezeu nu-Şi schimbă programul.

  276. Să deschidem la Apocalipsa 6:

“Şi am văzut când Mielul a deschis una din peceţi şi am auzit, ca şi cum era sunetul unui tunet şi una din cele patru făpturi vii a zis: 'Vino şi vezi.'”

  277. Acum, niciodată nu a fost un alt tunet “Şi ultima Pecete s-a deschis, în cer a fost o durată de o jumătate de oră de tăcere.” Dar, Prima Pecete s-a deschis, acolo a fost o explozie a unui tunet.

  278. Oh, biserică, poate fi aceea ? Suntem aşa de departe? Prieteni, gândiţi-vă. Poate … sper că aceea nu este, dar cum este dacă aceea este? Ce era explozia aceea? Şi înaintea lui Dumnezeu şi această Biblie deschisă, eu nu mint. Explozia, aceea a scuturat pământul! Când Prima Pecete, din Cele Şapte s-au deschis în Biblie, aceea a venit înainte, doar una, doar o explozie ce a scuturat toată lucrarea, un tunet. Şi apoi dacă Peceţile care sunt în partea din spate se vor deschide, nu va fi şi aceea un tunet, la fel? Eu nu ştiu. Nu o pot spune.

  279. A existat un tunet, Prima Pecete … pecetea a fost un tunet. Trâmbiţa a fost deschisă la acel timp. Şi Trâmbiţa a sunat la Cincizecime, desigur. Nu voi intra în aceea.

  280. Acum, dacă viziunea este Scripturală … viziunea despre care vorbesc, care am văzut-o sâmbătă dimineaţa. Aceea este de o săptămână, acum. Dacă, acum amintiţi-vă aici, dacă viziunea era Scripturală, aceea trebuie să fie interpretată prin Scriptură, sau o continuitate a aceleaşi Scripturi. [Fratele Branham face pauză.] Eu doar am aşteptat, ca să pătrundă înăuntru. Dacă … aceasta ce am văzut … ce a fost, eu nu ştiu, dar m-a speriat de moarte. Suntem pierduţi? Suntem la sfârşit? Amintiţi-vă, acest Înger a zis, când aceasta s-a întâmplat, El a jurat: “Nu va mai fi timp.” Mă întreb dacă am prins aceasta.

  281. Voi ziceţi: “Ei bine, se pare că voi exploda prin…” Frate, El vine în minutul când nici nu te gândeşti. Îl vei auzi de ultima dată.

  282. Acum este aceasta clar? Când Prima Pecete s-a deschis, Peceţile care erau în interiorul cărţii, aceste taine care au sunat: neprihănire, sfinţire, Biserica romano catolică, protestanţii! Şi când toate luptele lor mici şi alte lucruri au lăsat aceste capete libere în Cuvântul lui Dumnezeu, al şaptelea înger vine şi le adună şi le explică. Vedeţi? Şi apoi, el le termină, Şapte Tunete se fac auzite. Când Ioan a început să scrie, a zis: “Să nu scrii aceasta. Ci pecetluieşte aceasta” “Şi Prima Pecete s-a deschis din Peceţile din interiorul cărţii, aceea s-a deschis cu un tunet.”

  283. Dacă aceasta este Scriptura, ea poate fi numai … dacă vreo Scriptură este … orice lucru care se presupune a fi din Biblie … aceea este cum, voi nu-mi puteţi spune că există un astfel de lucru ca “purgatoriu” şi lucruri ca acela. Nu există lucru în Biblie să-l promoveze.

  284. Nu-mi puteţi spune despre aceste lucruri, ca şi cartea Macabeilor, care ar putea fi în ordine şi cea de-a patra carte a lui Daniel, unde un Înger l-a luat de părul capului şi a zis - l-a aşezat. Nu există astfel de lucruri întâmplate în Biblie. Unde Isus din Nazaret a făcut o păsărică din lut şi i-a pus picioare, a zis: “Pfiuuf! Zboară, păsărică.” Aceea este fără sens. Nu există nimic în Biblie să o promoveze.

  285. De aceea nu prosteşte … translatorii … Dumnezeu a văzut că translatorii nici nu vor adăuga dogma aceea şi lucrurile fără sens. Ar putea fi oameni buni, fraţii Macabei. Eu nu spun că ei nu au fost oameni buni, dar aceea nu a fost Scriptural. Aceasta este revelaţia completă a lui Isus Cristos. “Nimic nu se poate adăuga la ea, sau scoate din Ea.” Şi dacă punem aceea acolo, aceea nu va merge cu restul Scripturii. Există şaizeci şi şase de cărţi ale acestei Biblii şi nici un Cuvânt nu se va contrazice cu celălalt.

  286. Şi apoi, dacă aceasta este continuarea, pentru sunarea acestor ultime trâmbiţe, sau aceste ultime Şapte Tunete, care vin afară, tainele, ultimele Peceţi, acelea vor completa - sau se vor compara cu restul Scripturii. Şi dacă primele de acolo s-au deschis cu un sunet de tunet, următoarele vor fi, la fel, care sunt pe partea din spate.

  287. Priviţi ce se întâmplă. Dacă viziunea a fost Scriptura, atunci aceea trebuie să fie interpretată prin Scriptură, sau o continuare a aceleaşi Scripturi.

  288. Observaţi, Apocalipsa, 3 şi 4. Şapte tunete, şi apoi observaţi  (3 şi 4) Şi apoi ce? Un jurământ de la acel Înger puternic, că, “Timpul s-a terminat” Când aceste tunete, înţelegeţi, au făcut auzite glasurile lor, atunci Îngerul … doar gândiţi-vă la aceea! “Un Înger, îmbrăcat cu un nor, şi un curcubeu legământ peste capul Lui.” Păi, ştiţi cine este Acela? “A pus un picior pe pământ, şi unul pe mare, şi şi-a ridicat mâna şi a jurat, că, atunci când Cele Şapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor, că, nu va mai fi timp.” Şi dacă slujba tainelor lui Dumnezeu s-a sfârşit … cum va fi dacă sunt cele şapte taine ce vor ieşi?

  289. Şi o bisericuţă smerită ca a noastră, la care a venit cel Atotputernic, a privit la starea umilită a poporului Său!

  290. Voi ziceţi: “Oh, aceea, eu nu cred aşa.” Aceea ar putea să nu fie. Dar cum este dacă este? Atunci timpul s-a scurs. V-aţi gândit la aceea? Fiţi serioşi. Ar putea fi mai târziu decât ne gândim.

  291. Aceste stele căzând în constelaţia lor acolo departe! Acel Înger a venit şi a zis: “Aşa cum Ioan a fost trimis să încheie Vechiul Testament şi să aducă prezentarea lui Cristos, Mesaj tău va încheia acele capete libere şi-L va prezenta pe Mesia chiar înainte de Venirea Lui, Mesajul ultimelor zile.” Observaţi, Îngerul puternic a jurat, cu un jurământ, că, “Nu va mai fi timp.” Acum, nu aş vrea să vă ţin prea mult. Doar gândiţi-vă la aceasta, un minut acum.

  292. Acum ascultaţi. Acest Înger a coborât din cer. Vedeţi? Celălalt, cei şapte îngeri din Cele Şapte Epoci ale Bisericii, erau mesageri pământeşti, dar acest Înger … toate Mesajele sunt terminate, al şaptelea înger încheie tot lucrul. Şi acest Înger nu vine de pe pământ, El nu este un om de pe pământ, ca mesagerii epocilor bisericilor, aceea s-a terminat. Dar, acest Înger înseamnă un “Mesager” Şi El vine din cer, îmbrăcat într-un Stâlp de Lumină, Nor, cu un curcubeu peste capul Lui. Şi un curcubeu este un legământ. Acela era Cristos, “Cu un picior pe pământ şi unul pe mare şi a jurat, că nu va mai fi timp.”

  293. Unde suntem, domnilor? Ce este cu aceasta? Eu vă întreb.

  294. Ceilalţi îngeri erau mesageri, oameni de pe pământ. Dar acest înger … acesta a zis: “Îngerului bisericii din Efes,” mesagerii de pe pământ, vedeţi, oameni, mesageri, profeţi şi aşa mai departe, către biserică. Dar, acesta nu a venit de pe pământ. El a coborât din Cer, deoarece taina s-a terminat. Şi când taina toată se termină, Îngerul a zis: “Nu va mai fi timp” şi Şapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor.

  295. Cum este dacă aceea este ceva care ne lasă să ştim cum să intrăm în Credinţa de Răpire? Este aceea? Vom alerga, vom sări peste ziduri? Şi există ceva ce se va întâmpla şi aceste trupuri vechi de coşmaruri rele vor fi schimbate? Pot trăi să o văd, oh, Doamne? Este aşa de aproape ca eu să o văd? Este aceasta generaţia? “Domnilor, fraţii mei, ce timp este acesta? Unde suntem?”

  296. Să ne uităm la ceas, la calendar, să vedem în ce dată trăim. Israelul este în Palestina, în patria lui. Însemnul, steaua cu şase colţuri a lui David, de două mii de ani, da, aproape de douăzeci şi cinci de ani în urmă, cel mai vechi steag, flutură. Israel este înapoi în patrie. “Când smochinul face muguri, această generaţie nu va muri, nu va trece, până când toate lucrurile sunt împlinite.”

“Naţiunile se rup, Israelul se trezeşte

Semnele pe care profeţii le-au prezis

Zilele neamurilor numărate, cu chinuri împovărate

Întoarceţi-vă,oh risipiţilor la ai voştri.

Ziua răscumpărării este aproape

Inimile oamenilor cad de teamă

Fiţi plini cu Duhul, lămpile curate şi clare

Priviţi sus, răscumpărarea voastră este aproape!

Profeţii falşi mint,

Adevărul lui Dumnezeu ei îl neagă

Că Isus Cristos este Dumnezeul nostru.

(Ştiţi că aceea este adevărată … foarte sigur)

Dar noi vom umbla pe unde au călcat apostolii.

Căci ziua răscumpărării este aproape

Inimile oamenilor cad de frică

Fiţi plini cu Duhul, lămpile voastre curate şi clare

Priviţi sus, răscumpărarea voastră se apropie!

  297. Ar putea fi mai aproape decât gândiţi că este. Aceea m-a speriat. Oh, eu nu am făcut suficient. Unde suntem ?

  298. “Nu va mai fi timp.” El anunţă că s-a terminat timpul. Ce se întâmplă? Ce se întâmplă ? Ar putea fi aşa acum, fraţilor ? Gândiţi-vă serios. Dacă aceasta este, atunci Piramida este încheiată prin Cele Şapte Tunete.

  299. Vă amintiţi Mesajul Piramidei? Aceea este Piatra din capul unghiului. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? Duhul Sfânt a pus vârful pe individual şi l-a pecetluit pe acesta, când am adăugat la credinţa noastră, neprihănirea şi evlavia şi credinţa şi aşa mai departe. Noi am continuat să adăugăm la aceea până când am primit cele şapte lucruri şi a şaptea era dragostea, care este Dumnezeu. În acel fel face El indivizii şi-i pune piatra din vârf şi-i pecetluieşte cu Duhul Sfânt. Apoi, dacă este aşa, El are şapte epoci ale bisericii, în care a avut şapte taine ce s-au sunat şi pentru care s-au luptat, să aducă înapoi şi acum vine Piatra de sus, să pună vârful Bisericii. Înseamnă aceea tunetele, fraţii mei?   Domnilor, este aceea unde suntem noi?

  300. Junie, eu vreau să iau visul tău. Priviţi. Junior, înainte de a se predica piramida, cu luni înainte de aceea, a văzut acest vis. Voi ziceţi: “Ce spui despre un vis?”

  301. Nebucadneţar a visat un vis pe care Daniel l-a interpretat, a spus începutul epocii neamurilor şi când se va termina aceea. Şi s-a făcut chiar exact în acel fel. Nici un pic nu a greşit.

  302. Observaţi ? Scrierea era pe pietre. Eu interpretam aceasta pentru ei. Ei au fost îmbărbătaţi. Aceea a fost “Taina lui Dumnezeu,” ce nu a fost înţeleasă, mulţi ani. Poate fi aşa aceea? Şi apoi observaţi. Într-un fel misterios, am ridicat, din văzduh, o unealtă ascuţită care a deschis vârful. Şi acolo a fost granit alb, dar acela nu a fost interpretat. Acolo nu erau litere. Aceea nu a interpretat aceasta, Junior. Eu doar m-am uitat la aceea şi am zis fraţilor: “Priviţi la aceasta.” Şi aceea s-a împlinit, în seara aceasta. Şi în timp ce ei studiau aceasta, eu m-am strecurat spre vest. Pentru ce? Poate să înţeleg interpretarea lucrului ce era scris în vârful acesteia. Poate fi?

  303. Şi acele explozii, zilele trecute, ce m-au scuturat până când  m-am trezit în aer, aşa de sus cât clădirea aceasta, acea constelaţie de îngeri, şapte îngeri în formă de piramidă. Sunt acelea Cele Şapte Tunete care au venit? Pot fi? Aceasta este total interpretată. Conform cu visul lui, toate s-au terminat. Conform cu Cuvântul lui Dumnezeu, al şaptelea mesager va încheia - al şaptelea mesaj va fi încheiat.

  304. Şi apoi cele Şapte Tunete şi el a văzut piatra unghiulară din vârf rostogolindu-se. Căci, mulţi oameni nici nu ştiu că există Şapte Peceţi de descoperit. Am citit multe cărţi ale oamenilor despre Apocalipsa, niciodată nu am auzit vorbind despre aceea. Ei au sărit peste aceea. Dar v-a fost spus că aceea este acolo. Eu nu ştiu ce este aceea. Poate fi aceea? Dumnezeule fii milostiv cu noi! Dacă aceea este, noi suntem într-o oră serioasă.

  305. Acum, doar un minut, priviţi. Dacă este aşa şi taina s-a terminat, aceea s-a scris în aceste pietre. Eu sunt bucuros să stau într-o biserică cu oameni evlavioşi cărora Dumnezeu le poate da un vis. Sunt bucuros să prezint acestor bărbaţi şi femei care merg la biserica lui Junior şi acestei biserici, la a fratelui Neville şi acelora, că există oameni care stau în această adunare şi Biblia a zis: “Ei vor visa vise în zilele din urmă.” Şi aici este aceea. Şi privind la aceea, se compară cu Cuvântul.

  306. Fără să ştiu nimic despre aceea, o explozie a venit, şi aici au venit şapte îngeri din Eternitate. Am zis: “Doamne, ce vrei să fac?” Aceea nu s-a spus. Poate trebuie să plec, întâi, să aflu. Eu nu ştiu. Poate nu este aceea. Eu nu ştiu. Eu doar spun: “Cum ar fi dacă aceea este?” Dacă este Scriptural, aceea sună foarte aproape de ea. Nu credeţi asta? [Adunarea răspunde: “Amin.”]

  307. Priviţi. Apoi, priviţi, Piatra din Capul unghiului nu s-a interpretat. Vedeţi? “Du-te în vest şi vino înapoi.” Sau, este aceasta, sunt cei şapte îngeri din această constelaţie ce au venit la mine? Şi când vă întâlnesc în ziua învierii, veţi vedea că nu mint. Dumnezeu este Judecătorul meu.

  308. Sau, este acesta cel de-al doilea vârf despre care am vorbit zilele trecute? Este aceea despre ceva care vine pentru biserică? Eu nu ştiu. Eu pot sta pe aceea puţin, dar mă voi duce înainte.

  309. Poate fi aceea, tunetul puternic, sau îngerul al şaptelea din a şaptea constelaţie, constelaţia perioadei a şaptea, piramida lor făcută într-o formă de, trei pe o parte şi unul în vârf şi ei au coborât din Eternitate? Poate fi aceea? Este aceasta taina, Tunetelor, ce va aduce înapoi Piatra din Capul unghiului?

  310. Şi voi ştiţi, Piramida niciodată nu a avut Piatra din vârf. Piatra din vârf trebuie să vină. Ea a fost respinsă. Poate fi aceea, fraţilor, surorilor.

  311. Sau, este aceasta Tragerea a Treia ce mi-a spus El, cu trei sau patru ani în urmă?

  312. Prima Tragere, vă amintiţi ce s-a întâmplat? Am încercat să explic Aceasta. El a zis: “Să nu o faci.”

  313. La a Doua Tragere El a zis: “Nu încerca.” Şi am tras, oricum. Vă amintiţi? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Toţi vă amintiţi. Este pe bandă şi de toate.

   314. Şi apoi El a zis: “Acum va veni a Treia Tragere, dar nu încerca să explici aceasta.”

  315. Vedeţi cum m-am apropiat de aceasta, în seara aceasta? Eu nu ştiu. Dar, mă simt obligat, faţă de biserica mea, să spun ceva. Trageţi concluzia voastră proprie.

  316. Acum, va fi aceasta taina ce se va deschide, ce-l va aduce pe Cristos, va aduce o putere Bisericii? Vedeţi? Noi suntem deja … noi credem în pocăinţă, fiind botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Noi credem în primirea Duhului Sfânt. Noi avem semne, minuni, miracole, vorbiri în limbi şi lucrurile ce le-a avut biserica primară. Şi în mod deschis, aici s-a făcut mai mult, chiar aici, decât este scris în cartea Faptelor, în acest grupuleţ de oameni, această slujbă mică a noastră de aici. Ce spunem de lumea din afară? Vedeţi? Mai mult decât este scris în cartea Faptelor … acelaşi fel: învierea morţilor. Amintiţi-vă, acolo au fost numai vreo trei oameni înviaţi, din morţi, prin Isus Cristos. Şi noi avem înregistraţi, dovezile doctorilor, cinci. Vedeţi? “Lucrările pe care le fac Eu, voi veţi face mai mult decât acestea.”

   317. Eu ştiu că King James spune “mai mari” dar voi nu puteţi face nimic mai mare. Mai mult din aceea! El a fost într-o Persoană atunci. El este în toată Biserica acum. Vedeţi? “Mai mult din acestea veţi face, căci Eu mă duc la Tatăl.”

  318. Dacă aceasta este Tragerea a Treia, atunci este o slujbă mai mare ce stă înainte. Eu nu ştiu. Nu pot spune. Eu nu ştiu.

  319. Urmăriţi. Tragerea a Treia, să ne oprim la aceea, un minut. În viziune, primele zburătoare erau mesageri mici, păsărele; aceea a fost când am început de prima dată. Aceea a crescut, de la a lua doar o persoană de mână. Şi vă amintiţi ce mi-a spus El mie? “Dacă vei fi sincer, se va întâmpla că vei cunoaşte secretele inimii lor.” Câţi vă amintiţi ceea ce s-a anunţat de aici şi prin naţiuni? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Şi s-a întâmplat? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Exact. Apoi a zis: “Nu te teme. Eu voi fi cu tine.” Vedeţi? Şi aceea va merge înainte.

  320. Acum, Prima Tragere a fost păsărele mici, zborurile acelea. Ele s-au dus să întâmpine timpul, să întâmpine Venirea Domnului. Primul Mesaj. A Doua Tragere, secretele inimii. De la a lua o persoană de mână şi doar stând acolo şi zicând ceea ce au avut. Data următoare, aceea le-a descoperit păcatele şi le-a spus ce să facă. Este corect? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Atunci, aceea s-a întâmplat, perfect, chiar cum a zis-o Dumnezeu. Şi voi sunteţi martori, tot la fel lumea, ca şi biserica.

  321. Când am zis: “Am văzut un înger şi acela era un foc de smarald arzând.” Oamenii au râs şi au zis: “Billy, ţi-ai ieşit din minţi.” Ochiul magic ştiinţific al aparatului a pozat Aceasta. Eu nu am minţit. Eu am spus adevărul. Dumnezeu a dovedit. Am zis: “Întunecime preumbrită, aceea este moarte, neagră. Şi acesta este alb. Una este Viaţa, cealaltă este moarte.” Şi acolo este aceea, pe poză acolo în spate. La care … aşa cum J. Lacy a zis: “Ochiul mecanic a acestui aparat nu va poza psihologie.” Mă urmăriţi? [Adunarea răspunde: “Amin.”]

  322. Observaţi, primul zbor mic, mâna. A doua era mai mare, mai albă, porumbei, Duhul Sfânt descoperind secretele inimii. Şi al treilea zbor erau Îngerii, nu păsări, îngeri şi acela-i timpul sfârşitului, aceea este tot referitor la aceea. Va fi acesta timpul, frate? Este acesta timpul?

  323. Acum ascultaţi foarte atenţi şi nu o interpretaţi greşit. Aş vrea să vă întreb ceva.

  324. Să mergem înapoi doar un minut. Biserica ştie că este adevărul. Lumea ştiinţifică ştie că este adevărul. Şi oamenii care stau aici, în seara aceasta şi mulţi încă trăiesc, care au stat aici la râu când Glasul a vorbit aceea şi a zis: “Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înainte cu un Mesaj la prima venire, tot aşa este acesta, al doilea Mesaj, a celei de-a doua venire.” Vă amintiţi? [Adunarea răspunde: “Amin.”]

  325. Şi dacă aceea s-a terminat, ce a făcut Ioan? Ioan a fost acela care a zis: “Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Acela este El.”

  326. Este ora, a sosit ea, fraţii mei? Nu spun că a sosit. Eu nu ştiu. Dar, eu vă întreb. Aş vrea să vă gândiţi. Sau, va fi acesta timpul când va fi din nou, “Iată Mielul lui Dumnezeu?” Sau timpul lui Maleahi 4, “Să întoarcă inimile copiilor înapoi la părinţii noştri?” Va fi o astfel de explozie care va face aşa lucruri puternice, până când va stabili biserica, care a fost înclinată şi nu poate înţelege tainele lui Dumnezeu şi altele? Când vor vedea marea explozie cuprinzând peste tot, aceea va întoarce inimile lor către Tatăl, aşa cum Biblia a zis că va face? Sau, a fost acesta Mesajul, deja trecut, care ar fi trebuit să o facă? Eu nu ştiu. Acesta este semnul timpului sfârşitului, domnilor? Sau, este acesta semnul că s-a terminat? Arată foarte Scriptural, pentru mine. Eu nu ştiu.

  327. Acolo au fost acei îngeri, acolo a fost o explozie, ca un tunet, care a scuturat tot pământul. Dumnezeu ştie că spun adevărul. Doar amintiţi-vă, ceva se va întâmpla. Eu nu ştiu doar ce este. Dar poate fi aceasta? Motivul că o spun, pregătiţi-vă!

  328. Să ne rugăm. Cum să ne rugăm? Să luăm poziţia noastră în armata credincioşilor Lui, să ne pregătim, că ar putea fi mai târziu decât ne gândim. Voi mă cunoaşteţi şi niciodată nu v-am spus o minciună, până acum, din câte ştiu. Şi  aşa  cum a zis Samuel,  “V-am spus cândva ceva, în Numele Domnului, fără să se fi întâmplat?” Acum, eu vă spun acum. Eu nu ştiu ce este aceea. Eu nu pot spune ceea ce este aceasta. Eu nu ştiu. Dar, vă voi spune adevărul, eu sunt speriat. Fiind fratele vostru, am fost speriat în ultima sâmbătă.

  329. Acela ar putea fi timpul sfârşitului. Acela ar putea fi timpul pentru curcubeuri să treacă peste ceruri şi un anunţ din ceruri zicând: “Nu mai este timp.” Dacă aceea este, să ne pregătim, prietene, să-L întâlnim pe Dumnezeu. S-a depozitat suficientă hrană acum. Să o folosim. Să o folosim acum. Şi cu mine, dela această platformă, voi striga către Dumnezeu, “Doamne Isuse, ai milă de mine!”

  330. Eu am încercat să trăiesc din câte am ştiut mai bine. Am încercat să aduc Mesajul din câte am ştiut mai bine, din Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îmi cunoaşte inima. Dar, când constelaţia aceea de Îngeri au ajuns pe pământ, am fost paralizat. Nu m-am putut nici simţi, mult timp. Chiar am simţit ca şi după mult timp, încercând să umblu prin cameră, chiar din şira spinării, prin tot gâtul meu, eram perfect ca paralizat, nu aveam simţuri. Nu puteam pipăi, cu mâinile. Eram într-o uluire, toată ziua. Eu doar m-am dus în cameră şi m-am aşezat jos.

   331. Duminică, am venit aici să vorbesc şi eu am încercat să mă scutur din aceea, prin a vorbi. Luni, a fost aici din nou. Şi aceea este aici acum. Şi eu nu ştiu. Eu nu ştiu. Eu sunt doar cinstit, cu voi, ca fraţi ai mei. Eu nu ştiu.

  332. Este acesta - este acela timpul? Sunt slujb - toate tainele terminate? S-a încheiat sunarea? Cele Şapte Tunete într-adevăr vor fixa să exprime ceva, ca acel grup mic care se adună împreună să primească Credinţa de Răpire când vine El, “Căci vom fi schimbaţi,” imediat ce vin acei îngeri, “într-un moment, la o clipeală de ochi şi vom fi prinşi împreună cu cei ce dorm, să-L întâlnim pe Domnul în văzduh.”

  333. Rugăciunea mea este: Dumnezeule, dacă este aşa, eu nu ştiu, Doamne. Eu doar am spus bisericii. Dacă este aşa, Doamne, pregăteşte inimile noastre. Pregăteşte-ne, Doamne, pentru ora mare. Ca, toată istoria timpului, toţi profeţii şi epocile ce au aşteptat după acest timp. Doamne, eu nu ştiu ce să spun. Mi-e teamă să spun, “Nu veni, Doamne.” Mi-e ruşine de mine, când mă uit să văd lumea în această stare, eu nu am făcut mai mult decât am făcut referitor la aceea. Mi-e ruşine de mine. Dacă există un mâine, Doamne, ungemi inima. Unge-mă mai mult, Tată, să pot face orice lucru ce pot, să-i aduc pe alţii la Tine. Eu sunt al Tău.

  334. Mă simt ca Isaia, în Templu în ziua aceea, când el a văzut îngerii zburând înainte şi înapoi, cu aripi peste feţele lor, şi peste picioarele lor şi zburau cu aripi: “Sfânt, sfânt, sfânt!” Oh, cum
s-a cutremurat acel profet tânăr. El a început să crească puţin. Şi când a văzut aceea, chiar dacă a văzut viziuni, el a strigat: “Vai de mine!”

  335. Tată, poate m-am simţit cumva în acel fel, când am văzut Îngerii aceia seara trecută, sau cealaltă dimineaţă, mai degrabă. Vai de mine, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc între oameni necuraţi.

  336. Şi Tată, curăţeşte-mă şi iată-mă, trimite-mă, Doamne, orice este. Şi eu stau la acest amvon unde am fost treizeci de ani. Dacă este ceva, Doamne, Tu vrei ca eu să o fac, iată-mă. Eu sunt gata, Doamne. Dar, fie ca eu să aflu har în privirea Ta, smerit, mă rog.

  337. Mă rog pentru turma mică peste care Duhul Sfânt m-a făcut supraveghetor, să-i hrănesc. Şi eu am făcut tot ce am ştiut să fac, Doamne, să-i hrănesc cu Pâinea Vieţii. Ca în viziunea aceea, cu mulţi ani în urmă, unde acea cortină mare a fost pusă în vest şi un munte de Pâine a Vieţii . . . cărticica “Nu am fost nesupus viziunii Cereşti.” Şi aici toate se întâmplă, se descopere chiar în faţa noastră.

  338. Tu eşti Dumnezeu şi nu există altul decât Tine. Primeşte-ne, Doamne. Iartă-ne păcatele. Eu mă pocăiesc pentru toată necredinţa, pentru toate fărădelegile mele. Mă rog la altarul lui Dumnezeu.

  339. În timp ce vin, cu această bisericuţă înaintea mea, prin credinţă ne mutăm din această clădire, în Răpire, “aşa cum şedem în locurile cereşti,” în jurul Tronului lui Dumnezeu. Inimile noastre au fost încălzite de multe ori, în lucrurile ce le-am văzut că le-ai făcut Tu şi dezvăluindu-ne tainele Tale înaintea noastră. Dar, Doamne, în seara aceasta eu sunt total epuizat. Vai de mine! Ca şi Iacob, când au văzut îngerii aceia coborând pe scară şi mergând înapoi, el a zis: “Acesta este un loc îngrozitor, nimic mai mult decât Casa lui Dumnezeu.” Şi acolo s-a stabilit Betelul.

  340. Dumnezeule, poporul nu o înţelege. Ei se gândesc că este multă bucurie. Dar, Doamne, ce epuizare, ce lucru îngrozitor pentru o fiinţă umană să vină în Prezenţa unei fiinţe mari, puternice din cer.

  341. Mă rog pentru iertarea bisericuţei mele de aici, ca Tu să mă trimiţi jos să-i conduc şi să-i călăuzesc. Binecuvântează-i, Doamne. Am făcut după ceea ce au zis viziunile şi visurile şi lucrurile s-au spus, astfel, din câte ştiu mai bine. Am pus înăuntru toată hrana cum am ştiut să o pun, pentru ei, Doamne. Orice este aceasta, Doamne, noi suntem ai Tăi. Ne predăm în mâinile Tale, Doamne. Fi milostiv cu noi. Iartă-ne. Şi fie ca noi să fim martori atât timp cât suntem pe pământ. Apoi, când viaţa se termină, primeşte-ne în Împărăţia Ta. Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

  342. Fiecare dintre voi, curăţiţi-vă toată inima. Lăsaţi la o parte orice lucru, orice povară. Îndepărtaţi-o din calea voastră. Nu lăsaţi nimic să vă deranjeze. Nu vă speriaţi. Nu există nimic de ce să vă temeţi. Dacă va veni Isus, aceea este foarte - acela este momentul pentru care toată lumea a gemut şi a plâns. Acela se deschide acum, pentru o venire nouă a unui dar nou sau ceva, acela va fi minunat. Dacă acela-i timpul de venire când descoperirea celor Şapte Tunete să se descopere Bisericii, cum să mergem, eu nu ştiu. Eu am afirmat doar ceea ce am văzut.

  343. Oh, Doamne, ce timp. Aceea este o gândire serioasă şi solemnă. Şi dacă va fi timp pentru mine să plec, eu sunt al Tău Doamne - sunt al Tău. Când Tu ai încheiat, vino, Doamne Isuse. Orice ar putea fi, sau ce timp ar putea fi, eu sunt al Lui. Nu spun că doresc să plec, eu nu doresc. Eu am o familie de crescut. Eu trebuie să predic Evanghelia. Dar, aceea este conform cu voia Lui, nu a mea. Aceea este voia Lui. Eu nu ştiu. Eu am început la voi ceea ce este. Ce este, Dumnezeu o va aduce la împlinire. Dar vă spun ceea ce am văzut şi ce s-a întâmplat. Ce a însemnat aceea, eu nu ştiu, dar, domnilor, ar putea fi acesta sfârşitul?

  344. Oamenii sunt prezenţi acum, cei şase oameni ce au avut visele acelea. Nu este ciudat că nu au fost şapte? Nu este foarte ciudat că cele şase au condus drept în sus şi apoi în acea viziune, imediat. Oamenii sunt aici. Fratele Jackson, aici, a fost unul, fratele Parnell a fost altul, sora Collins era alta. Sora Steffy era alta, fratele Roberson era altul şi fratele Beeler era celălalt. Şi Tatăl ceresc ştie că nici unul nu a aparţinut la aceea. Şi sfârşitul acela, al şaptelea - care era sora Steffy, imediat viziunea a izbucnit.

  345. Vedeţi? Vedeţi de ce plec eu? Vedeţi de ce trebuie să plec? Trebuie să o fac. Prieteni, nu vă uitaţi la mine. Eu sunt fratele vostru. Să nu vă puneţi atenţia la mine, pentru că eu sunt doar un muritor. Eu trebuie să mor ca oricare altul. Nu ascultaţi de mine. Dar ascultaţi la ceea ce eu am spus. Ceea ce eu am spus este Mesajul. Nu acordaţi atenţie la mesager, urmăriţi Mesajul. Ţineţi-vă ochii, nu pe mesager, ci pe Mesaj, ce acesta zice. Acela-i lucrul la care să vă uitaţi. Şi Dumnezeu să ne ajute, este rugăciunea  mea.

  346. Nu-mi place - nu am vrut să vin, să vă spun aceasta, dar nu aş vrea să reţin nimic de la voi. Acum, din câte ştiu, daţi-mi voie să spun. Din câte ştiu, eu voi pleca în următoarele trei zile, miercuri dimineaţa, la Tucson. Nu voi merge la Tucson să predic. Nu voi merge  acolo  să  predic,  voi  merge  la  Tucson,  să-mi  stabilesc familia la şcoală, şi apoi să devin un pribeag. Voi merge la Phoenix, să ţin acel rând mic de adunări, care probabil vor fi doar mici Mesaje în jur. Cred că ei vor să predic într-o convenţie într-o seară. Ei nu au zis nimic despre aceea. Ei doar au zis că eu voi fi acolo. Vedeţi, aceea nu sună prea bine, pentru mine. Şi am primit un cuvânt, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, către fratele Shakarian, la fel. Eu nu ştiu ce va face referitor la aceea, dar am Cuvântul să i-l spun. Nu ştiu ce va face el. Este la apreciarea lui.

  347. Aţi observat ultimul Glas? Acela nu trebuia să fie o organiza-ţie, dar ei şi-au declarat crezul. O organizaţie, apoi voi pleca. Eu nu sunt din aşa ceva.

  348.  Acum, fără presupuneri, fratele Arganbright şi fratele Role, un diplomat al Washingtonului sub şapte preşedinţi, a trebuit să fie în Africa. Şi fratele Role şi eu şi fratele Arganbright, vom pleca în Africa imediat, pentru câteva adunări acolo jos în Africa de Sud şi Tanganyka şi cu fratele Boze şi de acolo în jos şi probabil prin Australia şi pe acolo, venind înapoi, dacă Domnul nu face altceva. Dar, înainte de-a pleca, voi veni înapoi aici.

  349. Apoi, când mă voi întoarce de acolo, dacă Dumnezeu nu-mi va vorbi, într-alt  fel,  îmi  voi  duce  familia să mă duc sus aproape de Ancorage, Alaska. Aceasta este la sud-vest, aceea va fi la nord-vest. Şi apoi îi voi lăsa să stea aici toată vara,  când este prea cald în Tucson până când vă arde pielea de pe voi. Nu cred că ei pot rezista. Lor le este foarte dor de casă şi mâhniţi. Noi nu vindem casa. Ea va rămâne chiar acolo, cu mobila în casă. Nu ştiu ce să fac.

  350. Apoi, când timpul verii se termină, dacă va voi Domnul, aş vrea să plec în Alaska, să cobor la Denver, centru vest, sud-vest, nord-vest, central-vest, strigând: “Oh,Dumnezeule, ce vrei să fac?”

  351. Între timp, fiecare Mesaj, din câte ştiu, să fie predicat, va fi chiar aici, în acest tabernacol. Aici este unde vor fi benzile. Aici este unde sunt cartierele generale. Şi eu nu intenţionez să stau, cu familia mea, în vest. Eu voi căuta până când voi afla ceea ce vrea Dumnezeu să fac. Dacă anul acesta nu o va stabili, atunci, anul următor, fără apă sau hrană, voi pleca în pustie şi voi aştepta până când El mă cheamă. Nu pot merge în acest fel. Eu trebuie să ajung disperat. Voi trebuie să ajungeţi în locul unde vreţi să ştiţi care este voia lui Dumnezeu şi cum puteţi face voia dacă nu cunoaşteţi voia? Eu mă hrănesc, din fundamentul acelei viziuni, din ceea ce aţi făcut, vedeţi, mergând în jur ca misionar şi evanghelist, până când vine chemarea aceea.

  352. Vă amintiţi de prima dată când am pus acea piatră de colţ? “Fă lucrul unui evanghelist,” El a zis-o. El nu a zis: “Tu ai fost un evanghelist,” ci, “fă lucrarea unuia,” poate până va veni timpul pentru altceva, altă schimbare a lucrării. Poate fi ceva diferit. Eu nu ştiu.

  353. Îl iubiţi? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Fiţi foarte siguri de aceea. Fiţi foarte siguri de aceea, cei ce-l iubesc pe Domnul.

Cei ce aşteaptă pe Domnul, îşi vor reînoi tăria,

se vor înălţa cu aripi ca de vultur

Vor alerga şi nu vor obosi, vor umbla şi nu vor cădea

Oh, învaţă-mă, Doamne, învaţă-mă, Doamne, să aştept.

Eu Îl iubesc… (Ştiu că şi voi Îl iubiţi.)

  354. Acum, mâine seară … cred că am făcut-o destul de clar.        Nu-i aşa? [Adunarea răspunde: “Amin.”] Tot aşa de clar cât ştiu să o fac, aceea este tot ce ştiu. Aceea este tot ce ştiu să spun. Şi dacă aceea îmi este descoperită, pentru ceva, foarte repede vă voi spune. Ştiu că vă interesează, să ştiţi. Şi eu sunt interesat să ştiu. Nu am ştiut ce a însemnat. Nu ştiu unde voi merge. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, eu sunt doar … singurul lucru ce-l ştiu, eu doar voi merge, prin harul lui Dumnezeu. Atunci, El îmi va spune când voi ajunge acolo, poate. Dar, partea mea acum este, du-te. Şi poate nu voi fi acolo două săptămâni, până va fi în altă parte, şi poate aş putea fi aici din nou. Asta-i adevărat. Eu nu ştiu. Dar eu sunt … aceea viziune a avut-o pe soţia şi copiii mei în ea. Şi tocmai lucrul acela era, eu am fost într-un camion acoperit. Şi în minutul când am intrat acolo, acolo era, eu am fost în staţia camionului meu. Şi în acel fel vom pleca, în câteva zile, fără să ştim unde ne ducem, fără să ştim ce vom face când vom ajunge acolo, doar mergem.

  355. Dumnezeu este neobişnuit, pentru noi, deoarece căile Lui sunt de negăsit. El vrea supunere. “Unde mergi?”

“Nu-i treaba ta. Doar continuă să mergi.”

“Ce vrei ca eu să fac, Doamne?”

  356. “Aceea nu-i treaba ta. Urmează-mă.” Aha. Aha.

“Doar continuă să mergi.”

“Unde mă voi opri?”

“Ce-ţi pasă? Doar con-tinuă să mergi.”

  357. Astfel, aici eu merg, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc

Căci El m-a iubit mai întâi

Şi a plătit salvarea mea,

Pe lemnul Calvarului.

Eu… (El este viaţa mea.)

Eu… (Tot lucrul pentru care eu am trăit!)

Că El m-a iubit mai întâi

Şi a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

  358. Domnilor, este acesta timpul ? [Fratele Branham şi adunarea fredonează, “Eu Îl iubesc.”] Şi în timp ce îl cântăm din nou, să dăm mâinile cu cineva alături de voi. Ziceţi, “Frate, soră, roagă-te pentru mine. Eu mă voi ruga pentru tine.” [Fratele Branham se întoarce.] Roagă-te pentru mine, frate Neville. [Fratele Neville zice, “Mă voi ruga, frate. Roagă-te pentru mine, frate. Mulţumesc.”] Foarte sinceri! Dumnezeu să vă binecuvânteze, frate. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. [Fratele Branham fredonează  “Eu Îl iubesc.”]

  359. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine.

   360. Să ne ridicăm mâinile acum spre El.

Eu Îl iubesc… (Iubire reală!)

Căci El m-a iubit întâi

Şi a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Da, eu Îl iubesc… (Cu toată inima mea.)

  361. Urmaţi-l pe fratele Neville. Eu merg înapoi. El va anunţa timpul pentru adunare. [Fratele Neville continuă să cânte cu adunarea, “Eu Îl iubesc” şi eliberează serviciul.]